Parcul Naţional Munţii Măcinului - Munţii Măcinului se încadrează altitudinal între 7 şi 467 m, reprezentând zona cea mai înaltă a Podişului Dobrogean, fiind situaţi în apropierea limitelor vestice ale Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Situaţi într-un climat moderat-continental, sunt caracterizaţi prin temperaturi medii anuale între 10,80C şi 90C, respectiv precipitaţii între 480,4 mm şi 600 mm, fiind cei mai arizi munţi din România. Parcul Naţional ocupă zona centrală cea mai înaltă a Munţilor Măcin, cuprinzând cea mai mare parte din culmea principală (cunoscută sub denumirea de Culmea Măcinului), precum şi o culme secundară a acestora, respectiv Culmea Pricopanului. Este situat pe teritoriul administrativ al localităţilor: Măcin, Greci (situate în vestul parcului) comuna Cerna (amplasată în vestul şi sud-vestul parcului), comunele Hamcearca şi Luncaviţa (situate în estul acestuia) precum şi Jijila (situată în partea de nord). Parcul Naţional Munţii Măcinului se întinde pe o suprafaţă de 11.321 ha, din care 3.651 ha reprezintă zonele strict protejate, zonele tampon totalizând 7.670 ha. Astfel, aceasta reprezintă cea mai întinsă suprafaţă disponibilă în prezent, în care se urmăreşte conservarea unui număr maxim de specii, indivizi din fiecare populaţie, clase de vârsta pentru plante şi resurse de hrană, în special pentru prădători. Aceasta ar putea permite persistenţa pe termen lung a ansamblului florei şi faunei, prin evitarea creşterii ratelor de dispariţie datorită fragmentării. Cele mai întinse şi compacte zone strict protejate se află pe rama vestică a culmii Măcinului în zona comunei Greci. Pe suprafeţe ceva mai reduse acestea se regăsesc şi în zona celor mai înalte vârfuri ale Culmii Pricopanului şi în zona Rezervaţiei Valea Fagilor din partea nord-vestică a Culmii Măcinului. În sudul şi mai ales în estul parcului, zonele strict protejate ocupă suprafeţe mai restrânse, având un caracter fragmentat datorită faptului că acestea sunt reprezentate îndeosebi prin pajişti situate pe culmile stâncoase.Ca morfologie, Dobrogea de Nord prezintă relief tipic de peneplena, având ca element caracteristic Munţii Măcinului, erodaţi, rămaşi ca un rudiment al sistemului cutat hercinic. Cota maximă este 458 m în masivul Greci.Reţeaua hidrografică este foarte săracă. Văile sunt foarte largi, unele având numai temporar apă. Produsele de eroziune sunt transportate foarte puţin până la baza pantei şi sunt numai parţial antrenate în lungul unor văi cu apă. Văile largi sunt acoperite cu o cuvertură groasă de depozite loessoide şi deluvial-proluviale, care maschează depozitele mai vechi. Din această cauză, deschiderile se găsesc numai pe crestele dealurilor sau în lungul versanţilor abrupţi. http://www.parcmacin.ro//
Pădurea "Valea Fagilor" -Rezervaţie naturală de tip forestier, reprezintă o insulă relictară de fagi ascunsă într-o vale îngustă şi umedă, la peste 300 km distanţă de făgetele carpatice, exemplarele întîlnite aici atingând dimensiuni de 1 m grosime şi 38 de m înălţime. Aceasta face parte din unitatea geologică şi geomorfologică a Munţilor Măcin, rezultaţi în urma orogenezei hercinice. Din punct de vedere geomorfologic este amplasat pe un versant cu expoziţie nordică. Zona este străbătută de numeroase văi; debitul de apă este foarte redus. La limita nordică trece pârâul Sorniac, curs de apă permanent. este continental moderată. Temperatura medie anuală este de 11,1 0C; Precipitaţiile medii anuale sunt de 620 mm, maximile înregistrându-se în luna iunie: 295 mm, iar minimile în luna februarie: 115 mm. Arboretele din cadrul rezervaţiei cuprind atât păduri de şleau cu gorun şi fag cât şi un tip de pădure specific cunoscut sub denumirea de „făgeto-carpinet dobrogean cu Carex pilosa”. Acest din urmă tip de pădure este constituit din fag (Fagus sylvatica, F. taurica) în proporţie de 50%, carpen (Carpinus betulus), 40% şi tei argintiu (Tilia tomentosa) 10%.Exemplarele de fag ating dimensiuni impresionante de 1 m grosime şi 38m înălţime. Etajul inferior al arborilor este alcătuit din: tei (Tilia cordata), ulm (Ulmus montana), jugastru (Acer campestre), paltin de câmp (Acer platanoides), ulm (Ulmus laevis), gorun (Quercus petraea), frasin (Fraxinus angustifolia), plop tremurător (Populus tremula). Subarboretul este compus din: alun (Corylus avellana), salba râioasă (Evonymus verrucosus). Stratul ierbos este compus din: ferigi (Dryopteris filix–mas, Cystopteris fragilis), pochivnic (Asarum europaeum), brei (Mercurialis perennis), mierea ursului (Pulmonaria officinalis), vinariţă (Asperula odorata), rogoz (Carex pilosa).
Mai multe informaţii se găsesc în lucrarea „Dobrogea şi Delta Dunării – conservarea florei şi habitatelor” (Petrescu, M. 2007), disponibilă la Centrul Muzeal Eco-Turistic „Delta Dunării” Tulcea, Str. 14 Noiembrie, nr.1.
Rezervaţia Naturală "Dealul Bujorului" - Arie protejată mixtă - Rezervaţia este amplasată pe versantul sudic al Dealului Bujorului care face parte din Podişul Babadag. Zona este încadrată în climatul continental, unitatea microclimatică Atmagea caracterizată prin valori termice moderate iarna şi primăvara, moderat calde vara şi toamna. Arboretul din cadrul rezervaţiei se încadrează în etajul pădurilor xeroterme submediteraneene specific Dobrogei (asociaţia floristică Paeonio peregrinae – Carpinetum orientalis). Stratul arborescent are etajul superior format din stejar pufos(Quercus pubescens) iar cel inferior din cărpiniţă (Carpinus orientalis), mojdrean(Fraxinus ornus). Stratul arbustiv este format din corn(Cornus mas), păducel(Crataegus monogyna). În stratul ierbos sunt caracteristice speciile protejate de bujor (Paeonia peregrina), ştirigoaie (Veratrum nigrum) şi Ornithogalum fibriatum.Obiectivul principal al ocrotirii rezervaţiei îl constituie prezenţa uneia dintre cele mai reprezentative populaţii de bujor (Paeonia peregrina), specie ce figurează în Lista Roşie a plantelor superioare din România, în categoria „vulnerabil şi rar”, fiind ocrotită prin lege şi monument al naturii. Alături de această plantă obiectivele ocrotirii se mai referă şi la conservarea unui eşantion reprezentativ de pădure submediteraneană împreună cu speciile caracteristice.
Rezervaţia de liliac "Valea Oilor" - Arie protejată botanic - Rezervaţia, aflată pe teritoriul administrativ al comunei Ciucurova, este amplasată pe un versant inferior al Văii Oilor, sudic cu înclinare de 30 grade pe substrat calcaros. Aceasta face parte din podişul Babadag, unitate sedimentară de vârsta cretacică constituită din calcare marnoase, calcare grezoase şi conglomerate. Zona este încadrată în climatul continental, unitatea microclimatică Atmagea caracterizată prin valori termice moderate iarna şi primăvara, moderat calde vara şi toamna. Vegetaţia rezervaţiei este reprezentată printr-un arboret xeroterm submediteranean având forma unui mic pâlc. Acesta se prezintă ca o rarişte de stejar pufos (Quercus pubescens) cu mojdrean(Fraxinus ornus) şi cărpiniţă (Carpinus orientalis). Sub acest strat arborescent vegeteaza un pâlc de liliac (Syringa vulgaris) pe o suprafaţă de 0,15 ha, propus ca rezervaţie integrală, restul constituind zona tampon. Pâlcul de liliac are o structură compactă, deasă cu drajonare perimetrală abundentă, stare de vegetaţie foarte bună. Diametrul maxim al exemplarelor de liliac este de 8 cm iar înalţimea maximă de 3 m. Compoziţia arborescent este diversă, remarcându-se în mod deosebit speciile rare ca: păr(Pyrus eleagrifolia) şi stejar(Quercus virgiliana) sau specii frecvente ca: sorb(Sorbus torminalis),stejar brumăriu(Quercus pedunculiflora), păr salbatic(Pyrus pyraster). Stratul arbustiv, în afară de liliac se caracterizează prin prezenţa speciilor porumbar(Prunus spinosa), voniceriul(Euonymus europaea),corn(Cornus mas), păducel(Crataegus monogyna). În stratul ierbos este reprezentativă specia pontic-mediteraneană sparanghel sălbatic(Asparagus tenuifolius).
Rezervaţia de liliac "Fântâna Mare" - Arie protejată botanic - Rezervaţia, aflată pe teritoriul administrativ al comunei Ciucurova, este amplasată pe un versant al Văii Başpunarului, cu expoziţie Sud -Vestică şi înclinare de 20 grade. În Podişul Babadag, datorită infiltrării apelor în substratul calcaros, reţeaua hidrografică este slab dezvoltată. La baza versantului se află Valea Başpunarului, curs de apă permanent. Precipitaţiile medii anuale înregistrează valori de 570-650 mm. Ploile au adesea un caracter torenţial în sezonul de vegetaţie. Zona este încadrată în climatul continental, unitatea microclimatică Atmagea caracterizată prin valori termice moderate iarna şi primăvara, moderat calde vara şi toamna. În rezervaţie creşte spontan şi se înmulţeşte vegetativ specia liliac(Syringa vulgaris) ce are un caracter de raritate şi unicitate în judeţul Tulcea. Această specie formează aici un pâlc în suprafaţă de 0,13 ha ce constituie zona de rezervaţie integrală; pâlcul are structura compactă, deasă, cu o drajonare abundentă spre exterior, exemplarele de liliac având dimensiuni maxime de 60 cm respectiv înălţimi maxime de 5m. În interiorul pâlcului vegetează izolat exemplare mature de păr pădureţ (Pyrus pyraster) şi exemplare tinere de ulm. În zona tampon apar arbuşti de porumbar (Prunus spinosa) şi păducel (Crataegus monogyna) precum şi vegetaţie ierboasă stepică.
Rezervaţia botanică "Körum Tarla" - Arie protejată botanic - Rezervaţia este amplasată pe un platou ce face parte din Podişul Babadag, unitate sedimentară de vârstă cretacică constituită din calcare marnoase, calcare grezoase şi conglomerate. Precipitaţiile medii anuale înregistrează valori de 417,9 mm. La altitudini mai mari aceste valori sunt sensibil mai ridicate. Ploile au adesea un regim torenţial. Evapotranspiraţia potenţială anuală este de 688 mm iar cea reală anuală de 273 mm. Zona Babadag se află la interferenţa climatului continental cu cel litoral-maritim, fiind încadrată în unitatea microclimatică Babadag, caracterizată prin temperaturi moderate iarna şi primavara, moderat calde vara şi toamna. În jurul rezervaţiei, arboretele sunt de tip goruneto-şleau de productivitate mijlocie. În rezervaţie predomină arborete artificiale, plantaţii de productivitate inferioară, în care predomină gorunul (Quercus petreaea), frasinul (Fraxinus excelsior), ulmul (Ulmus sp.). Rezervaţia a fost constituită pentru protejarea speciei mărgeluşa(Sophora jaubertii), plantă de origine ponto-anatoliană, aflată aici în singura staţiune cunoscută din România. Pe lângă specia dominantă, firuţa cu bulbi (Poa angustifolia) şi cea diferenţială, Cynodon dactylon, mărgeluşa vegetează şi împreună cu specii de degetar(Digitalis lanata), coada şoricelului (Achillea neilreichii) şi jaleş (Stachys germanica). Influenţa pădurii limitrofe se manifestă prin speciile: cerenţel (Geum urbanum),rogoz(Carex polyphylla), firuţa (Poa nemoralis). Subasociaţia este dominată de specii eurasiatice (40%), urmate de cele circumboreale (18%), şi europene (10%), fiind deasemenea dominată de hemicriptofite.
Rezervaţia naturală "Vârful Secaru" - Arie protejată mixtă - Vârful Secaru reprezintă unul din puţinele zone granitice din podişul calcaros al Babadagului. Din punct de vedere geomorfologic, Vârful Secaru reprezintă cea mai mare altitudine din podişul Babadag (401 m) fiind un martor de eroziune reprezentativ. În cuprinsul rezervaţiei, unităţile geomorfologice predominante sunt versanţii cu înclinări şi expoziţii diverse. Deşi Vârful Secaru face parte din podişul calcaros al Babadagului în care reţeaua hidrografică este slab dezvoltată, structura sa granitică favorizeaza existenţa unor cursuri de apă cu caracter temporar sau chiar permanent. Astfel, la nord de rezervaţie, în imediata apropiere, se află unul din afluenţii principali ai râului Slava, cel mai important din Podişul Babadag. Precipitaţiile medii anuale înregistrează valori de 417,9 mm. Ploile au adesea un caracter torenţial; evapotranspiraţia potenţial anuală este de 668 mm iar cea reală anuală de 415 mm.VARFUL SECARUZona este încadrată în climatul continental, unitatea microclimatică Atmagea caracterizată prin valori termice moderate iarna şi primăvara, moderat calde vara şi toamna. Specific Vârfului Secaru este caracterul de „insulă” cu vegetaţie ceva mai acidofilă în comparaţie cu restul Podişului Babadag, unde sunt caracteristice speciile calcofile. În poienile din zona strict protejată predomină asociaţiile ierboase de stepă pontică şi petrofilă pe soluri superficiale, vegetaţie saxicolă, arbustivă, alături de arbori termofili izolaţi sau în pâlcuri. În zona tampon predomină vegetaţia forestieră reprezentată prin eşantioane relativ bine conservate încadrate în tipul de pădure şleau de deal dobrogean de productivitate inferioară (asociaţia Nectaroscordo-Tilietum tomentosae), specifică Dobrogei (considerata endemică). Pentru această zonă argumentul cel mai important pentru constituirea acestei rezervaţii îl constitue identificarea până în prezent a unui număr de 9 taxoni ce figureaza în Lista Roşie a plantelor superioare din România. Dintre aceştia, specia de merinană (Moehringia jankae) este vulnerabilă şi subendemică iar restul sunt rare. Specificitatea acestor taxoni este conferită de caracterul lor predominant pontic. Dintre aceşti taxoni mai fac parte: coada soricelului (Achillea ochroleuca), usturoi sălbatic(Allium guttatum, Allium flavum ssp. tauricum, Allium saxatile), samaldâr (Nectaroscordum siculum ssp. bulgaricum), bujor (Paeonia peregrina), măceş (Rosa turcica), miliţea (Silene compact).
Rezervaţia geologică "Agighiol" - Arie protejată geologic şi paleontologic - Rezervaţia paleontologică este reprezentată printr-un celebru punct fosilifer din Dobrogea de Nord, care adăposteşte o bogată faună mediotriasică. Aici se întâlnesc Triasicul mediu în dezvoltare complexă. Morfologic, caracteristica reliefului o constituie insularitatea masivelor calcaroase cu versanţi prelungi, acoperiţi cu loess şi cu altitudini reduse (206 m). În zonă nu există nici un curs permanent de apă. Reţeaua hidrografică este reprezentată numai de o serie de pârâiaşe scurte şi torenţi cu scurgere intermitentă (Valea Tulcei). Precipitaţiile medii anuale înregistrează valori de 439 mm, respectiv 32,4 mm şi 52,2 mm pentru lunile ianuarie şi iunie. Ploile au adesea un caracter torenţial. Vegetaţia este caracterizată prin existenţa pajiştilor de stepă pontică, stepă petrofilă şi vegetaţie saxicolă, însă nu au fost efectuate studii sistematice. Obiectul protecţiei îl constituie fauna fosilă din Triasicul mijlociu (Cephalopoda, Brachiopoda, Bivalva).
Rezervaţia naturală "Pădurea Babadag - Codru" - Arie protejată mixtă - In Dobrogea, precum şi la nivel naţional, rezervaţia prezintă, raportat la suprafaţă, una dintre cele mai mari concentraţii de specii ameninţate cu dispariţia, între care se remarcă, în primul rând, numeroasele specii de orhidee, reunite pe o arie redusă. PADUREA BABADAG-CODRUPrin constituirea rezervaţiei se urmăreşte, între altele, şi conservarea unor asociaţii forestiere specifice Dobrogei ce nu mai apar în alte arii protejate. Acestea reprezintă în special arborete de vârste înaintate, majoritatea peste 100 de ani, cu o structură nederivată, apropiată de cea a pădurilor naturale primare din Dobrogea. Acestea reprezintă totodată şi unele dintre ultimele arborete de vârste înaintate din Dobrogea. Vegetaţia ierboasă este reprezentată prin 6 cenotaxoni, din care unul este endemic iar patru sunt consideraţi a fi reprezentaţi în Dobrogea prin asociaţii regionale specifice regiunii. Pajiştile de cimbrişor (asociaţia Agropyro brandzae-Thymetum zygioidi) este considerată endemică pentru Dobrogea. Pajiştile de negară, sadina, păiuş stepic, (asocaţiile Stipetum capillatae, Thymio pannonici-Chrysopogonetum grylli, Stipo ucrainicae - Festucetum valesiacae), constituie asociaţii regionale specifice Dobrogei. Împreună cu pajiştile de pir crestat (asociaţia Agropyretum pectiniformae), aceşti trei cenotaxoni sunt reprezentativi pentru vegetaţia de stepă de loess primară. PADUREA BABADAG-CODRUVegetaţia lemnoasă este caracterizată prin prezenţa unei asociaţii arbustive având un caracter regional, respectiv a şapte cenotaxoni forestieri, din care doi sunt consideraţi endemici – şleaul dobrogean de culme şi şleaul cu stejar brumăriu, restul fiind rari la nivel naţional.
Rezervaţia naturală "Lacul Traian" - Lacul Traian prezintă un deosebit interes pentru studiile ornitologice, atât pentru faptul că zona este foarte puţin studiată, dar mai ales pentru că acesta reprezintă un important refugiu pentru cuibăritul, odihna şi hrănirea speciilor de păsări rare. În urma studiului efectuat în zona Lacului Traian au fost identificate 102 specii de păsări, grupate din punct de vedere sistematic în 15 ordine şi 39 de familii. Din totalul speciilor identificate, 52 de specii sunt clocitoare. În ceea ce priveşte distribuţia fenologică a ornitofaunei lacului Traian, 70 de specii sunt oaspeţi de vară, 18 specii sunt sedentare, 7 specii sunt oaspeţi de iarnă şi 7 specii sunt de pasaj. Conform Legii nr. 13/1993, din cele 102 specii de păsări identificate aici, 64 de specii sunt strict protejate, 30 de specii sunt protejate şi doar 12 sunt specii de vânat, conform Legii nr. 103 din 27 septembrie 1996. În urma observaţiilor efectuate, au fost identificate 7 specii de păsări foarte rare care cuibăresc în această zonă motiv ce face ca aceasta să aibă o importanţă internaţională. Câteva dintre speciile de păsări rare identificate sunt: stârcul roşu (Ardea purpurea), călifarul roşu (Tadorna ferruginea), călifarul alb (Tadorna tadorna), codalbul (Heliaeetus albicilla), şorecarul mare (Buteo rufinus), piciorongul (Himantopus himantopus), presura de grădină (Emberiza hortulana).
Rezervaţia naturală "Muchiile Cernei - Iaila" - Arie protejată peisagistic - Pe teritoriul rezervaţiei au fost identificate două tipuri de habitate de interes comunitar. Acestea sunt reprezentate prin două tipuri de păduri dobrogene, rare la nivel naţional, fiind răspândite predominant în Dobrogea, ce corespund etajelor de vegetaţie ale pădurilor din nordul Dobrogei, păduri de silvostepă (Galio dasypodi - Quercetum pubescentis) şi păduri submediteraneene (Paeonio-Carpinetum orientalis). Câteva dintre speciile de păsări rare identificate în acesată rezervaţie sunt: acvila ţipătoare mică (Aquila pomorina), şorecarul mare (Buteo rufinus), şoimul călător (Falco peregrinus), pietrarul răsăritean (Oenanthe isabellina).
Rezervaţia naturală "Beidaud" - Rezervaţia reprezintă una dintre cele mai întinse suprafeţe cu vegetaţie de stepă şi silvostepă pe şisturi verzi din Dobrogea şi implicit din România. Faţă de celelalte rezervaţii de stepă, aria protejată se remarcă prin relativ numeroase cursuri de apă, permanente, ce sporesc diversitatea habitatelor şi asigură condiţii favorabile pentru faună. Rezervaţia prezintă o importanţă deosebită datorită identificării aici a unui tip de habitat prioritar respectiv situri importante pentru orhidee. Aceasta reprezintă singura arie protejată din judeţul Tulcea în cadrul căreia a fost citată asociaţia Elymetum asperi, una din puţinele rezervaţii în care au fost identificate speciile de orhidee Platanthera chlorantha şi Orchis morio.
Rezervaţia naturală "Valea Mahomencea" - Arie protejată peisagistic - În cadrul reţelei de arii protejate de stepă din judeţul Tulcea, rezervaţia prezintă, ca particularitate, absenţa totală a arborilor, ceea ce creează un cadru peisagistic aparte, reprezentativ pentru stepa climax a Dobrogei Centrale. Caracteristici sunt versanţii asimetrici ai văii Mahomencea, constituiţi predominant din şisturi verzi pe malul stâng al cursului de apă, respectiv faleze loessoide pe malul drept. De asemenea, în peisajul rezervaţiei se remarcă cursurile de apă ce formează mici cascade şi praguri. Împreună cu rezervaţia Pădurea Babadag, Valea Mahomencea reprezintă singura arie protejată din Dobrogea de Nord în care este citată asociaţia Elytrigietum intermediae. În ceea ce priveşte flora, se constată că rezervaţia reprezintă una din puţinele arii protejate din judeţul Tulcea (şi implicit din ţară) în care se conservă populaţii de cosaci (Astragalus cornutus) şi garofiţe (Dianthus pallens). Din punct de vedere faunistic, rezervaţia se individualizează prin identificarea aici a speciilor de păsări : erete sur (Cyrcus pygargus), acvila ţipătoare mică (Aquila pomarina), şorecar mare (Buteo rufinus) şi pasărea ogorului ( Burhinus oedicnemus).
Rezervaţia naturală "Dealul Ghiunghiurmez" - Aria propusă pentru protecţie, cea mai înaltă altitudinal dintre rezervaţiile de stepă din Dobrogea Centrală, constituie una din rarele zone în care Podişul Casimcei mai păstrează un relativ aspect montan, caracteristic orogenezei caledoniene. Aceasta se datorează în special versanţilor şi văilor abrupte şi stâncoase, spre deosebire de aspectul predominant de peneplenă al Dobrogei Centrale. Împreună cu rezervaţia învecinată, Muchiile Cernei - Iaila, acestea reprezintă cele mai întinse rezervaţii de stepă din ţară. Situarea acestora de o parte şi de cealaltă a faliei Peceneaga - Camena, precum şi structurile geologice complet diferite (şisturi verzi caledoniene şi respectiv calcare şi gresii calcaroase) oferă posibilitatea unor studii comparative în ceea ce priveşte relaţia între vegetaţie şi tipul de substrat. Pe lângă numărul ridicat de asociaţii şi specii rare sau ameninţate, caracteristice Dobrogei, rezervaţia constituie una din puţinele arii protejate din Dobrogea de Nord în care se conservă populaţii de lăptucă (Lactuca viminea), mierluţă (Minuartia adenotricha), cosaci(Astragalus cornutus). Din punct de vedere faunistic rezervaţia e caracterizată îndeosebi prin prezenţa speciilor: pietrar răsăritean (Oenanthe isabelina), ciocârlie de bărăgan ( Melanocorypha calandra), acvila mică (Hieraaetus pennatus).
Rezervaţia naturală "Chervant - Priopcea" - Arie protejată - Se remarcă prin coexistenţa în cadrul aceleiaşi rezervaţii atât a pajiştilor stepice pe substrat calcaros cât şi a celor pe substrat silicios, ceea ce sporeşte în ansamblu numărul de specii şi oferă posibilitatea unor studii comparative privind variaţia biodiversităţii în funcţie de condiţiile edafice. Din punct de vedere fitocenologic, această arie protejată este una din puţinele din Dobrogea (şi implicit din ţară) în care se conservă asociaţia endemică de păliur (Paliuretum spinae – christi). Speciade ciucuşoară( Allyssum tortuosum ssp. eximium )este citată în România numai de pe aceste coline dintre Greci şi Cerna, cuprinse în rezervaţie. În inventarul fitocenologic al rezervaţiei figurează până în prezent 10 asociaţii, dintre care 3 sunt endemice pentru Dobrogea, 4 sunt asociaţii regionale specifice acestei provincii, restul fiind predominant întâlnite în această regiune. Fauna rezervaţiei se distinge îndeosebi prin prezenta unor specii de păsări răpitoare ca acvila ţipătoare mică (Aquila pomarina), acvila mică (Hieraaetus pennatus), viespar(Pernis apivorus).
Rezervaţia naturală "Călugăru - Iancina" - Rezervaţia prezintă o mare valoare ştiinţifică întrucât conservă litoralul fosil al Mării Negre, dinaintea închiderii lagunelor litorale. Aspectul original al rezervaţiei constă în falezele sau malurile stâncoase erodate în forme spectaculoase de apele lacului Razim, în care se dezvoltă câteva grote. Aceste promontorii alternează cu mici plaje de nisip sau pietriş respectiv cu zone joase aluvionare. Aria protejată reuneşte 9 cenotaxoni, ceea ce reprezintă cel mai mare număr de asociaţii de pajişti stepice şi stâncării, în comparaţie cu restul rezervaţiilor din nordul Dobrogei, aici fiind reprezentate atât stepa petrofilă cât şi stepa cu graminee, respectiv stepa cu graminee şi dicotiledonate. Împreună cu zona strict protejată Capul Doloşman, această rezervaţie constituie singura arie protejată, cel puţin din România, care asigură conservarea asociaţiei foarte rare de pelin (Koelerio lobates - Artemisietum lerchianae), endemică pentru Dobrogea. Aceasta este unica arie protejată din judeţul Tulceaîn care se conservă asociaţia endemică de stepă petrofilă Teucrio polii - Melicetum ciliatae. Din punct de vedere floristic aceasta reprezintă una din puţinele arii protejate din Dobrogea de Nord în care sunt întâlnite speciile de cârcel (Ephedra distachya), Goniolimon collinum, păliur (Paliurus spina – christi), mierluţă (Minuartia adenotricha). Fauna rezervaţiei se distinge îndeosebi prin numărul ridicat de specii de păsări răpitoare între care se remarcă codalb (Haliaeetus albicilla), acvila ţipătoare mare (Aquila clanga), şorecar mare (Buteo rufinus), erete sur (Circus pygargus), şerpar (Circaetus gallicus).
Rezervaţia naturală "Muntele Consul" - Arie protejată mixtă - Muntele Consul prezintă o importanţă ştiinţifică şi istorică deosebită, întrucât acesta constituie, alături de poiana „Regele Ferdinand” de la Niculiţel, primele rezervaţii naturale din România, declarate astfel prin Decizia din 27 mai 1927, unde acest munte este menţionat cu numele avut anterior (Muntele Cinel). Muntele Consul constituie cel mai reprezentativ peisaj, caracteristic pentru formele de relief vulcanic şi carstic din nordul Dobrogei, care-i conferă un caracter peisagistic unic în ţară. Pe lângă numeroasele asociaţii şi specii rare şi/sau ameninţate caracteristice pentru Dobrogea, rezervaţia constituie, împreună cu Parcul Naţional Munţii Măcinului, singurele arii protejate din România în care a fost identificată specia talpa leului (Gymnospermium altaicum). De asemenea, specia de coada şoricelului ( Achillea depressa) este citată doar aici, în cadrul reţelei de arii protejate din nordul Dobrogei. Ornitofauna rezervaţiei se remarcă prin prezenţa unor răpitoare ca acvila ţipătoare mică (Aquila pomarina), şorecar mare (Buteo rufinus), acvila mică (Hieraaetus pennatus), viespar (Pernis apivorus), şerpar (Circaetus gallicus).
Rezervaţia naturală "Dealul Sarica" - În afară de numeroşii cenotaxoni şi specii rare şi/sau ameninţate, ce reprezintă majoritatea etajelor şi zonelor de vegetaţie din Dobrogea, rezervaţia se remarcă prin prezenţa asociaţiei endemice de sâmbovină (Gymnospermio altaicae - Celtetum glabratae). DEALUL SARICARezervaţia constituie singura arie protejată din judeţ şi probabil din ţară, în cadrul căreia este întâlnită specia ameninţată pana zburătorului (Lunaria annua ssp. pachyrhiza). De asemenea, aceasta constituie una din rarele arii protejate din Dobrogea de Nord în care se conservă populaţii de cârcel (Ephedra distachya), precum şi arborete de stejar pufos (Galio dasypodi - Quercetum pubescentis) cu structură relativ plurienă, apropiată de cea a pădurilor naturale, cu arbori seculari. Ornitofauna rezervaţiei se remarcă prin prezenţa unor răpitoare ca acvila ţipătoare mică (Aquila pomarina), şorecar mare (Buteo rufinus), acvila mică (Hieraaetus pennatus), viespar (Pernis apivorus), şerpar (Circaetus gallicus), acvila ţipătoare mare (Aquila clanga).
Rezervaţia naturală "Dealurile Beştepe" - Rezervaţia constituie una din rarele arii protejate în care sunt întâlnite pajişti stepice atât pe substrat calcaros cât şi silicos, ceea ce sporeşte numărul total de specii de plante. Specii precum Goniolimon collinum, feciorică (Herniaria hirsuta), cârcel (Ephedra distachya) sunt întâlnite doar în alte câteva rezervaţii din judeţul Tulcea. Din punct de vedere faunistic, în rezervaţie trebuie remarcată în special prezenţa speciilor erete de stuf (Circus aeruginosus), şerpar (Circaetus gallicus), uliu păsărar (Accipiter nisus).
Rezervaţia naturală "Enisala" - Rezervaţia este reprezentativă pentru peisajul de litoral fosil al Mării Negre, dinaintea închiderii lagunelor litorale. Aceasta constituie un punct de perspectivă unic în ţară, de unde pot fi observate aproape toate tipurile de peisaj din Dobrogea. Astfel, în rezervaţie sunt prezente stâncării, stepe petrofile şi de loess. În afara acesteia sunt vizibile pădurile balcanice şi submediteraneene din Podişul Babadag, Lacul Babadag şi laguna Razim, cu vegetaţie tipică de zone umede, insula Popina şi chiar partea sudică a Deltei Dunării sau Marea Neagră. Valoarea peisagistică a rezervaţiei este sporită de prezenţa ruinelor cetăţii Enisala şi de existenţa unei mici grote. Între speciile de plante, reprezentative sunt: alior (Euphorbia myrsinites), clopoţelul dobrogean (Campanula romanica), garofiţa (Dianthus nardiformis). Dintre păsările mai rare identificate aici amintim: pelicanul creţ (Pelecanus crispus), pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus), buhaiul de baltă (Botaurus stellaris), lopătarul (Platalea leucorodia), codalbul (Haliaeetus albicilla).
Rezervaţia "Uspenia" - Pe teritoriul rezervaţiei au fost identificate mai multe tipuri de habitate de interes comunitar între care se remarcă pajiştile de ai de pădure (Asphodeline lutea) şi două tipuri de păduri dobrogene, rare la nivel naţional, răspândite predominant în Dobrogea, ce corespund etajelor de vegetaţie ale pădurilor din nordul Dobrogei, păduri de silvostepă (Galio dasypodi - Quercetum pubescentis) şi păduri submediteraneene (Paeonio-Carpinetum orientalis). Reprezentativ pentru această rezervaţie este aiul de pădure (Asphodeline lutea).
Rezervaţia naturală "Edirlen" - Arie protejată mixtă - Rezervaţia se remarcă prin prezenţa asociaţiilor endemice pentru Dobrogea, şleau de deal dobrogean cu carpen (Tilio tomentosae – Carpinetum betuli) şi şleau dobrogean de culme cu cărpiniţă şi ghiocel cu frunze îndoite (Galantho plicatae - Tilietum tomentosae). De asemenea, aceasta constituie singura arie protejată din judeţul Tulcea în care a fost identificată asociaţia de pajişti de colilie (Astragalo ponticae - Stipetum ucranicae). Totodată rezervaţia constituie una din puţinele arii protejate, cel puţin în ceea ce priveşte nordul Dobrogei, în care se conservă populaţii de coada şoricelului (Achillea ochroleuca) şi păr argintiu (Pyrus bulgarica). Din punct de vedere faunistic trebuie subliniată prezenţa speciilor: viespar (Pernis apivorus),erete sur (Cyrcus pygargus), erete alb( C. Macrourus),ciuf de câmp (Asio flammeus).
Rezervaţia naturală "Casimcea" - Importanţă naţională a acestei arii protejate constă în identificarea unor fosile considerate a fi cele mai vechi urme de viaţă din România, din Precambrianul superior, reprezentative pentru fauna de tip Ediacara, identificată pentru prima oară în Australia. Aceasta o individualizează în raport cu celelalte arii protejate din ţară, din acest punct de vedere fiind asemănătoare doar cu Rezervaţia „Războieni” situată în apropiere, pe teritoriul comunei Casimcea. Asociaţiile de stepă pe substrat pietros (Sedo hillebrandtii – Polytrichetum piliferi, Festucetum calierii) sunt considerate endemice pentru Dobrogea. Din punct de vedere faunistic, rezervaţia se remarcă prin speciile pietrar răsăritean (Oenanthe isabellina), şoim călător (Falco peregrinus), şorecar mare (Buteo rufinus).
Rezervaţia naturală "Războieni" - Importanţa naţională a ariei protejate constă în identificarea în cadrul acesteia a unor fosile considerate a fi cele mai vechi urme de viaţă din România, ceea ce o individualizează şi în raport cu celelalte arii protejate propuse. Din acest punct de vedere este asemănătoare doar cu Rezervaţia naturală „Casimcea”, situată în apropiere. Din punct de vedere faunistic, rezervaţia se remarcă prin speciile pietrar răsăritean (Oenanthe isabellina), şoim călător (Falco peregrinus), şorecar mare (Buteo rufinus).
Rezervaţia naturală "Colţanii Mari" - Nota specifică a peisajului rezervaţiei este conferită de unul din cele mai impresionante abrupturi stâncoase din Dobrogea Centrală, constituit din şisturi verzi, ce mărginesc râul Casimcea. Între speciile protejate ale acestei rezervaţii se cuvin menţionate: taula (Spiraea crenata), usturoiul sălbatic(Allium flavum ssp. tauricum), ceapa ciorii(Gagea callieri), Centaurea tenuiflora. În ornitofauna rezervaţiei o importanţă deosebită prezintă unele specii ca acvila ţipătoare nare (Aquila clanga), şorecarul mare (Buteo rufinus), acvila mică (Hieraaetus pennatus).
Rezervaţia naturală "Peceneaga" - Arie protejată peisagistic - Rezervaţia reprezintă singura arie protejată din ţară în care cele mai vechi structuri geologice, datând din perioada cutărilor caledoniene, reprezentate prin şisturile verzi, vin în contact cu Dunărea şi respectiv cu cele mai noi structuri, reprezentate prin depozite aluviale. Din punct de vedere floristic aceasta reprezintă una din puţinele arii protejate, cel puţin din nordul Dobrogei, în care au fost identificate specii de ceapa ciorii(Gagea callieri), garofiţe (Dianthus pseudarmeria), sparcetă (Onobrychis gracilis).
Rezervaţia naturală "Dealul Mândreşti" - În rezervaţie au fost identificaţi până în prezent asociaţii de pajişti stepice de bărboasă (Botriochloetum ischaemi) respectiv de tufărişuri de păliur (Asphodelino luteae – Paliuretum ). Din fauna rezervaţiei au fost identificate 9 specii ameninţate cu dispariţia: califar roşu, acvila ţipătoare mică, acvilă mică, erete sur, codalb, viespar, erete vânăt, şoim călător, şerpar şi şorecarul mare.
Rezervaţia naturală "Măgurele" - Arie protejată peisagistic - În rezervaţie o notă aparte este conferită de prezenţa unor populaţii importante de alior (Euphorbia myrsinites), complet izolate de celelalte staţiuni îndepărtate din estul judeţului. Acestea se dezvoltă pe şisturi verzi, situaţie diferită de restul populaţiilor din nordul Dobrogei. Datorită interdicţiei de a păşuna în fond forestier pajiştile sunt foarte bine conservate şi reprezentative pentru stepa neperturbată antropic. Rezervaţia se individualizează peisagistic şi prin ravenele foarte adânci, săpate în depozite loessoide profunde, ce ajung adeseori până la roca de bază, unde interceptează pânza freatică dând naştere unor cursuri de apă cu debit redus, ce au un caracter temporar. Toate acestea generează un peisaj spectaculos, caracteristic pentru această rezervaţie.
Rezervaţia "Dealul Denistepe" - Caracteristic rezervaţiei este aspectul de martor de eroziune al Dealului Deniztepe, cu o altitudine de 278 m, izolat în mijlocul unor zone joase de câmpie. Acest deal prezintă şi o valoare culturală, simbolică, de el fiind legate anumite legende ale populaţiei locale. În cuprinsul stepei pe substrat pietros au fost identificate asociaţiile Sedo hilebrandtii – Polytrichetum piliferi, Agropyro-Thymetum zygioidi şi Festucetum callierii. Din fauna rezervaţiei amintim: acvila ţipătoatoare mică, viesparul, şerparul, eretele vânăt, dumbrăveanca, ciocănitoarea de stejar, fâsa de câmp.
Rezervaţia naturală "Mânăstirea Cocoş" - Arie protejată mixtă - Rezervaţia prezintă o valoare bioistorică deosebită, fiind locul în care, conform tradiţiei, cântau cocoşii sălbatici, fapt ce a stat la originea numelui mânăstirii. Aceasta este importantă pentru reconstituirea habitatului speciei respective, presupusă a fi cocoşul de mesteacăn silvostepic(Lyrurus tetrix viridanus), în prezent dispărut din Dobrogea. Rezervaţia reprezintă una dintre puţinele arii protejate din România în care a fost identificată o asociaţie de sâmbovină(Gymnospermio altaicae - Celtetum glabratae), extrem de rară, endemică pentru Dobrogea.
Rezervaţia naturală "Carasan - Teke" - Din punct de vedere peisagistic rezervaţia prezintă o valoare remarcabilă, aceasta fiind constituită dintr-un munte de origine vulcanică cu o altitudine de 340 m, înconjurat de dealuri şi platouri calcaroase. Vegetaţia este diversă şi reprezentativă pentru toate etajele şi zonele de vegetaţie din Podişul Dobrogei. Aici se întâlnesc cele mai reprezentative pajişti stepice de colilie (Stipa ucrainica), specie ameninţată, inclusă în Lista roşie europeană. Asociaţia regională respectivă (Stipo ucrainicae – Festucetum valesiacae), specifică Dobrogei, a fost identificată şi în Rezervaţia „Pădurea Babadag – Codru”, unde însă ea are o răspândire redusă. Din fauna rezervaţiei amintim: ciocârlia de pădure, cuâiocănitoarea neagră, dumbrăveanca, şorecarul mare, viesparul, ghionoaia sură, erete vânăt.
Rezervaţia naturală "Valea Ostrovului" - Dintre cele mai importante habitate ale rezervaţiei putem aminti pajiştile de stepă pe substrat pietros (Festucetum callierii, Sedo hillebrandtii – Polytrichetum) precum şi diferitele tipuri de păduri dobrogene, din care cea mai mare parte sunt endemice pentru această regiune şi/sau sunt rare la nivel naţional. Acestea sunt reprezentate în special prin pădurile de stejar pufos (Galio dasypodi – Quercetum pubescentis ), pădurile de stejar pufos cu cărpiniţă (Paeonio peregrinae – Carpinetum orientalis) şi şleaurile dobrogene cu cărpiniţă (Nectaroscordo-Tilietum tomentosae). Aceste tipuri de habitate corespund etajelor de vegetaţie ale pădurilor din nordul Dobrogei: silvostepă cu păduri submediteraneene, păduri de foioase xeroterme submediteraneene, păduri de foioase mezofile balcanice.
Pestera Tunel : localizata in Comuna Nufaru, Bratul Sf. Gheorghe;
Pestera Curcuz ( 33,5m): localizata Dealul Curcuz ,Nufaru;
Pestera Paralela (45 m): localizata Dealul Curcuz, Nufaru;
Pestera Testoasei ( 42 m): localizata Dealul Curcuz, Nufaru;
Pestera Mare ( 139 m): localizata Dealul Curcuz, Nufaru;
Pestera de la Stanca ( 60 m): localizata Dealul Consul, V.Taita;
Pestera de la Moara ( 19 m): localizata Dealul Consul, V.Taita;
Pestera Balaurului ( 34 m): localizata Dealul Bujoarele;
Grota Zmeilor ( 10 m): localizata Dealul Enisala;
Pestera din Dealul Vish Bach (Slava Cercheza) ( 8,5 m): localizata V. Ciucurova;
Pestera din Dealul Manastirii ( 12 m): localizata V. Slava;
Pestera 1 din Dealul Luna ( 47 m): localizata Dealul Luna;
Pestera 2 din Dealul Luna ( 52 m): localizata V. Slava;
Pestera 3 din Dealul Luna ( 365 m): localizata V. Slava;
Pestera Mica din Fisura: localizata Dealurile Tulcei;
Pestera cu Teava: localizata Dealurile Tulcei;
Pestera din Cotul Fisurii: localizata Dealurile Tulcei;
Pestera cu Butelii din Fisura: localizata Dealurile Tulcei;
Pestera Galeria de Prospectiune: localizata Dealurile Tulcei.