Muzeul Ceramicii – Horezu
Ateliere de ceramică – Horezu
Muzeul de Istorie a Judetului Valcea este adapostit in cladirea fostei „Scoli cu ceas”, un edificiu reprezentativ pentru orasul Ramnicul, din secolului al XIX-lea. Colectiile expozitiei permanente sunt dispuse cronologic, dezvaluind vizitatorilor anii de vietuire neintrerupta pe aceste locuri, care se intind de-a lungul vaii Oltului, la poalele Carpatilor. Expozitia permanenta se deschide cu marturii arheologice din epoca paleolitica, neolitica si din cea a bronzului expuse intr-o realizare grafica moderna. Din perioada cuceririi Antichitatii, in expozitie atrag atentia siturile arheologice reconstituite de la Stolniceni, Ocnita, castrul roman Arutela - Caciulata. Adresa : Calea lui Traian, nr. 143, Ramnicu.Valcea, Tel/Fax: 0350 / 401898
Muzeul de Arta Casa Simian - Cladirea care adaposteste Muzeul de Arta a apartinut familiei Nae si Tita Simian originari din Salistea Sibiului, proprietari ai unei fabrici de incaltaminte in Rm. Valcea, la jumatatea secolului XX. Casa beneficiaza de o structura arhitectonica specifica, insumand doua tipuri de spatiu, unul punand an valoare expresivitatea casei vechi a familiei Simian, construita in 1940, de arhitectii Gheorghe Simotta (1891 – 1979) si Nicolae Lupu (1905 – 19xx), ambii de orientare neoromaneasca si un altul neutru, functional pentru necesitatile unei galerii de arta, construit odata cu transformarea locuintei in muzeu. Adresa : Strada Carol I, nr 25. , Rm.Valcea, ROMANIA - Tel/Fax: 0350 / 401898
Muzeul Satului Vâlcean si-a conturat profilul sau tematic înca din 1974 sub forma unui sat muzeu, menit sa reconstituie pe o suprafata de 8 hectare, imaginea functionala a unei asezari rurale traditionale, cu toate institutiile sale social-culturale.În organizarea acestui muzeu în aer liber, s-a tinut cont de câtiva factori constitutivi ai unui sat adevarat – formele de relief ale zonei, vatra si hotarul lui cu toate elementele sale – în functie de care au fost amplasate gospodariile si constructiile comunitare, transferate din diferitele localitati ale judetului Vâlcea. Adresa : Comuna Bujoreni (drumul spre Sibiu), judetul Valcea, ROMANIA - Telefon: 0784 285027
Muzeul Satului Bujoreni - Va propunem un periplu prin satul valcean ale carui valori le-am conservat, ca si cum v-am invita in casa noastra, la masa noastra, in universul spiritual unic care caracterizeaza aceasta zona, unde realitatea se impleteste cu mitul, dand viata celei mai sincere exprimari a romanismului autentic. Modelul de asezare rurala traditionala, cu institutiile ei social-culturale, pe care aveti privilegiul sa o cunoasteti si-a conturat profilul tematic din anul 1969 si a intrat in circuitul turistic de vizitare in 1974, cand am considerat ca s-a implinit ca o personalitate distincta.
Complexul Muzeal Maldaresti a fost organizat intr-un cadru natural pitoresc si reuneste Culele Greceanu, Duca, precum si Casa Memoriala I.G.Duca, toate fiind monumente deosebite ale arhitecturii romanesti, in care se impletesc armonios elemente taranesti din zona cu elemente ale unor constructii cu caracter de fortificatii. Pe aceste meleaguri, unde legenda se imbina cu istoria, Cula Greceanu isi are inceputurile in secolul al XVI-lea, cand Nan Paharnicul construieste un turn de aparare, iar nepotul sau, Tudor Maldar, adauga spre sfarsitul secolului al XVIII-lea, restul constructiei. In ceea ce priveste etimologia cuvantului „cula”, acesta deriva din turcescul „kule”, care desemneaza un turn, iar in spatiul romanesc defineste, prin extensie, o locuinta intarita in forma de turn, care are drept caracteristici principale un parter inalt, masiv, o scara interioara de acces spre etaj si retragerile succesive ale zidului in inaltime.
Cula Greceanu - Cel mai vechi edificiu din cadrul acestui complex este Cula Greceanu, care a pastrat acest nume intrucat in timp a trecut prin zestre de la familia Maldarescu la familia Greceanu.
Cula Maldarescu (I.G.Duca) - Impunatoare prin masivitatea zidurilor, cula a fost construita in anul 1812 de catre Gheorghita Maldarescu, chiar daca din inscriptia de pe peretele etajului se poate descifra 1827, acesta este anul executarii stucaturilor.
Casa Memoriala I.G.Duca - Construita in 1912 de omul politic liberal I.G.Duca pentru a fi folosita drept casa de vacanta, actuala constructie reflecta prin dimensiuni si amenajare bunul gust si modestia unui om care, desi ajuns prim ministru, a reusit sa pastreze in tot ce a facut simtul masurii. I.G.Duca, om politic de o remarcabila valoare, teoretician al liberalismului si sustinator al ideii de progres, avea sa cunoasca una dintre cele mai spectaculoase si meritate cariere politice : deputat in parlament la 26 de ani, ministru la 38 de ani si prim ministru la 54 de ani. Adresa : comuna Maldaresti la aprox. 3 km de orasul Horezu, jud. Valcea, ROMANIA - Tel/Fax: 0350 401 898
Casa Memoriala Anton Pann - Casa care adaposteste expozitia memoriala Anton Pann, este un monument de arhitectura urbana, construit la jumatatea secolului al XVIII-lea, avand foisor si pivnita. Expozitia a incercat sa puncteze peregrinarile pe meleagurile Valcii, datand din anii 1826-1828, 1836-1840, ale celui ce a ramas in constiinta urmasilor drept „fiul Pepelei cel istet ca un proverb” si care a fost „dascal de musichie” la scoala organizata pe langa Episcopia Ramnicului. Adresa : Str. Stirbei Voda, nr. 4, Rm.Valcea, ROMANIA - Tel/Fax: 0350 401 898
Mănăstirea Hurezi – Horezu / Vâlcea - “Cel mai frumos si mai rafinat exemplar de arhitectura romaneasca”, Manastirea Hurezi inaltata in 1693 de Constantin Brancoveanu, a fost inclusa in 1995 in patrimoniul UNESCO.Printre manastirile monumente istorice, care impodobesc pamantul romanesc, Manastirea Hurezi este considerata, impreuna cu schiturile sale, ca cel mai reprezentativ complex de arhitectura, definitoriu pentru “stilul brancovenesc”.Este asezata in partea de nord a judetului Valcea, pe drumul national DN 67 Ramnicu Valcea – Targu Jiu, la poalele muntilor Capatanii, strajuita de codrii, intr-un loc plin de farmec si singuratate, a carui liniste o tulbura doar cantecul huhurezilor, acele pasari de noapte care au dat, probabil, numele acestor locuri si al manastirii.Constantin Brancoveanu (1688-1714), domnitorul Tarii Romanesti la inceputul sec. XVIII, vazand nestatornicia vremurilor, indata dupa primirea sceptrului Tarii, cum glasuieste hrisovul de intemeiere al manastirii “intr-al doilea an al domniei noastre pus-am temelie si am inceput a zidi manastire”.Prin aceasta fapta cucernica, domnitorul isi vedea implinita o dorinta sfanta, care-l framanta, dupa cum citim in pisania de deasupra usii bisericii: “Nu voi intra in salasul casei mele, nu ma voi sui pe asternutul patului de odihna, nu voi da somn ochilor mei si pleoapelor mele dormitoare si repaos tamplelor mele, pana nu voi afla loc Domnului si salas Dumnezeului lui Iacob”.Urmand in cuvant si in fapta pe proorocul Psalmist, el a inaltat cea mai de seama ctitorie a epocii sale, care a atras si atrage admiratia si pretuirea tuturor vizitatorilor din toate timpurile. Asa, Charles Diehl, cunoscatorul de arta bizantina, o considera “Le plus beau de toute Roumanie” (cea mai frumoasa din Romania).Sfanta Manastire de la Horezu, importanta si valoroasa asezare monahala, reprezinta cel mai vast ansamblu de arhitectura medievala pastrat in Tara Romaneasca. El cuprinde manastirea propriu-zisa, biserica bolnitei, ctitorita de doamna Maria, sotia lui Constantin Brancoveanu, ridicata la 1696 si zugravita de Preda Nicolae si Ianache; Schitul Sfintilor Apostoli, la circa 50 de metri spre nord, ctitorit de marele staret Ioan Arhimandritul in 1698 si zugravita de Iosif si Ioan in 1700, si Schitul Sfantul Stefan, dupa numele fiului cel mare al domnitorului, la 1703 si zugravit de Ianache, Istrate si Harinte.Domnitorul a incredintat supravegherea acestor mari si valoroase lucrari rudei sale Parvu Cantacuzino, mare stolnic, caruia, decedand in 1691, i-a urmat Cernica Stirbei, fost mare armas. Lucrarile incepute in 1690 s-au terminat in 1697. Dintre mesteri mentionam pe Manea vataful zidarilor, Istrate lemnarul si Vucasin Caragea, pietrarul, toti pictati pe perete, in pridvorul bisericii mari.
Mănăstirea Bistrița – Horezu / Vâlcea - Pisania: “Sfanta aceasta si dumnezeiasca manastire pomeneste-se a fi zidita din temelie de Barbu banul Craiovescul carele aici si ingerescul cin al calugaririi mai pe urma au luat…”(1683).Ctitorie a boierilor Craiovesti Manastirea Bistrita dateaza din jurul anului 1490. Insa prima atestare documentara a manastirii se pastreaza in “Hrisovul de danie” datat 16 martie 1494 apartinand lui Vlad Voda Calugarul. Din 1497 marele ban Barbu Craiovescu a adus de la Constantinopol moastele Sfantului Grigorie Decapolitul (780-842). A fost puternic avariata de expeditia condusa de Mihnea cel Rau in 1509. Dupa inlaturarea acestuia, banul Barbu, cu sprijinul lui Neagoe Basarab o reface intre 1515-1519. Pictura a fost atribuita mesterilor zugravi Dumitru, Chirtop si Dobromir de numele carora se leaga si fresca Manastirii Dealu de langa Targoviste si executarea lucrarilor in piatra de la ansamblul Curtea de Arges.Din ctitoria Craiovestilor astazi se mai pastreaza bisericuta Bolnitei (1520-1521). Avand o impresionanta fresca interioara din traditia paleologa tarzie cand incepeau sa patrunda in Balcani elemente artistice folosite de iconografii cretani, biserica este inchinata “Schimbarii la fata”.Ulterior vornicul Serban Cantacuzino i-a adaugat un pridvor deschis, de zidarie pe stalpi de piatra, zugravit de Iosif ieromonahul si Hranite, in stil brancovenesc (1710).De remarcat faptul ca in complexul monahal de la Bistrita s-a instalat prima tiparnita din Tara Romaneasca, a ieromonahului Macarie, precum si o legatorie de carti bisericesti. Aici – dupa opinia unor cercetatori – s-a tiparit in 1508 Liturghierul slavon al calugarului Macarie, prima carte tiparita pe pamant romanesc.Ieromonahul Eftimie, egumen al manastirii a redactat in limba romana primul act manastiresc, cunoscut sub numele de Zapisul lui Eftimie 1573. Un alt reprezentant al scolii slavo-romane este ieromonahul Mihail Moxa care in 1620 tipareste Cronica Universala iar in 1640 Pravila de la Govora.
Mănăstirea Cozia Călimănești – Căciulata / Vâlcea - Situat la 3 km de statiunea balneo-climaterica Calimanesti Caciulata, pe malul drept al Oltului si la cca. 20 km nord de Ramnicu Valcea, ansamblul manastiresc de la Cozia, cu hramul “Sfanta Treime”, la inceput a fost cunoscut sub numele de “Manastirea Nucet”, abia mai tarziu primind numele de “Cozia”, dupa muntele din vecinatate.Biserica mare cu hramul “Sfanta Treime”, armonios proportionata, cu ornamentatie bogata, a fost construita de mesteri din Moravia, dupa modelul bisericii sarbesti din Crusevat, din piatra alba tare, intre 1387-1391, ctitor fiind domnitorul Mircea cel Batran. Conceputa dupa planul trilobat, ea surprinde prin precizia si perfectiunea realizarii artistice. A fost sfintita la 18 mai 1388. Partea superioara a chenarelor de la ferestre, rozetele de deasupra lor si pictura din pronaos dateaza din timpul lui Mircea cel Batran. Pictura a fost renovata in 1517, in vremea lui Neagoe Basarab, cand s-a facut si fantana care ii poarta numele, dupa cum se vede intr-un fragment de inscriptie; intre anii 1706-1707 i-a fost adaugat pridvorul, s-a refacut pictura din incinta si s-au adaugat cerdacurile, chiliile si s-a reconstruit havuzul cu apa (baptisteriul din fata bisericii). Toate acestea s-au facut de catre paharnicul Serban Cantacuzino. Pictura originara se pastreaza in naos, unde pe peretele de vest sunt pictati Mircea si fiul sau Mihail in costume de cavaleri, iar in stanga se afla portretul lui Serban Cantacuzino.Catapeteasma originara din lemn, a ars si a fost refacuta in 1794 din caramida, fiind zugravita in anul 1907. Crucea de pe turla este din timpul lui Mircea, iar policandrele din naos si pronaos au fost daruite manastirii de domnitorul Constantin Brancoveanu. Cladirile au fost refacute de domnitorii Bibescu si Stirbei intre anii 1850-1856; tot atunci s-au construit si doua pavilioane din care se mai pastreaza cel din stanga, care a fost resedinta domneasca de vara.
Mănăstirea Ostrov – Călimănești / Vâlcea - Manastirea Ostrov este o manastire de calugarite, cu hramul “Nasterea Maicii Domnului” si se afla amplasat pe o insula a lacului de acumulare al hidrocentralei Calimanesti de pe raul Olt, fiind legat de statiunea balneo-climaterica Calimanesti-Caciulata printr-un pod, la o distanta de 5 km de la halta C.F.R. Calimanesti-Jiblea.Biserica este rezidita pe locul unei biserici mai vechi din secolul al XIV-lea sau inceputul secolului al XV-lea, intre anii 1520-1521, fiind ctitorita de domnitorul Neagoe Basarab si sotia sa, doamna Despina.S-a sfintit nezugravita, pentru cult folosindu-se in prima faza icoane pictate, aflate astazi in Muzeul de Arta al Romaniei. Altarul a fost pictat in 1752, restul bisericii fiind in stil fresca, de o remarcabila valoare artistica si a fost terminat in anul 1760. Tot atunci i s-a inlocuit si inscriptia din pisania veche cu un text romanesc, scris cu litere chirilice.
Mănăstirea Turnu – Călimănești / Vâlcea - La poalele muntelui Cozia, nu departe de apele Oltului, se inalta silueta zvelta a manastirii de calugari Turnu, situata la 600 m de statia de cale ferata cu acelasi nume. La poalele culmii Turneanu din masivul Cozia, de-a lungul timpului, au fost multe sihastrii, chilii sapate in stanca, dintre care unele se mai pastreaza si astazi.Biserica veche ce se afla imediat la intrare, a fost ridicata in anul 1676, pe locul alteia din lemn, ctitoria fostului episcop de Ramnic, Varlaam, mitropolitul Tarii Romanesti, stins din viata in anul 1702. Asezamantul a fost o copie a manastirii Cozia-Veche, fiind refacut de Gherasim Timus (1894-1911), insa biserica veche a fost mistuita de flacari in 1932, scapand din calea incendiului doar casa lui Gherasim Timus si chiliile din vale. Intregul ansamblu a fost refacut in anul 1933. Aceasta bisericuta, mai mica are hramul “Intrarea in Biserica a Maicii Domnului”. In jurul ei se pastreaza numeroase chilii sapate in piatra, iar in incinta se afla doua pesteri unde pustnicii se izolau de lume.
Mănăstirea Dintr-un Lemn – Frâncești / Vâlcea - Este situata la aproximativ 25 km sud de municipiul Ramnicu Valcea si la 12 km nord de Babeni, pe valea Otasaului, in comuna Francesti. Potrivit unei vechi traditii locale, ar fi luat fiinta in primele decenii ale secolului al XVI-lea, prin edificarea in acest loc a materialului unui singur stejar. Ea a fost ridicata in cinstea Icoanei Maicii Domnului, icoana ce se pastreaza si azi in biserica de piatra a manastirii. In baza acestei traditii asezarea monahala de aici poarta numele Dintr-un Lemn.Cea mai veche marturie despre manastire a fost consemnata in scris de diaconul Paul de Alep, care l-a insotit pe Patriarhul Macarie al Antiohiei in calatoriile acestuia prin Tarile Romanesti intre anii 1653-1658. El sustine ca un calugar ar fi gasit o icoana a Maicii Domnului in scorbura unui stejar secular. In acel moment el ar fi auzit o voce ce l-ar fi indemnat sa zideasca o manastire din trunchiul acelui copac.
Mănăstirea Govora / Vâlcea - Manastire de maici, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, Manastirea Govora este amplasata la poalele dealului Cosul Mare, pe raza comunei Mihaiesti din judetul Valcea, la 6 km de Baile Govora si la 18 km de Ramnicu Valcea, pe fosta mosie Hinta.Legatura rutiera cu manastirea se face pe soseaua nationala Ramnicu Valcea – Tg.Jiu. Pe calea ferata, manastirea se afla la 12 km de gara Govora.Numele manastirii vine de la slavonescul “gavariti” – a vorbi, a spune, sau – izvor, murmur de izvor.Asezamantul monahal de la Govora se numara printre cele mai vechi din tara, fiind ridicat partial in secolul al XIV-lea si al XV-lea, sub domnia lui Vlad Dracul. Data la care s-a asezat crucea pentru sfintire a acestui frumos asezamant ramane inca tainuita. In 1440 a fost distrusa de boierul Albu cel Mare in perioada domniei lui Vlad Tepes, ca dupa aceea, intre anii 1492-1496, sa fie refacuta de Vlad Calugarul si Radu cel Mare. Intre anii 1640-1645, domnitorul Matei Basarab face manastirii o reparatie totala in vederea instalarii tiparnitei daruite de mitropolitul Petru Movila de la Kiev. In timpul domniei lui Constantin Brancoveanu, in perioada anilor 1710-1711, manastirea a fost restaurata si extinsa. Trapeza i-a fost adaugata in 1775, iar clopotnita si cladirile de pe latura stanga, cat si pe cele de pe latura nordica, i-au fost ridicate la inceputul secolului al XVIII-lea, cu unele modificari in secolul urmator.
Mănăstirea Sărăcinești – Valea Cheii / Vâlcea - Aici, la confluenta raului Olanesti cu raul Cheia, in mijlocul satului Valea Cheii care pana in anul 1964 s-a numit Saracinesti asa cum glasuieste pisania, de aproape 300 de ani sta in bataia vanturilor si vijeliilor Biserica fostei Manastiri Saracinesti.Pisania: “†Cu vrerea Tatalui si cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Duhului Sfant ziditus-au aceasta biserica din temelie cu toata podoaba ei intru lauda Adormirea Precestei Bogorodite si cu chiliile imprejur cu toata cheltuiala Parintelui Stefan, episcopul Ramnicului fiind data mosia cu casele de Tanasie Pausescul in zilele lui Serban Cantacuzino Voevodul. Si au fost ispravnic Zosima Er.(monah) egumen. Ani de la Adam 7196 iar de la Iisus Hristos 1688 Sept. 28.”Pis(a) Er.(monah) Neagoe. Aici, la confluenta raului Olanesti cu raul Cheia, in mijlocul satului Valea Cheii care pana in anul 1964 s-a numit Sararcinesti asa cum glasuieste pisania, de aproape 300 de ani sta in bataia vanturilor si vijeliilor Biserica fostei Manastiri Saracinesti.Din actul de danie facut la 7 iunie 1687 de Tanasie Pausescu comisul si Marta monahia, mama sa, catre parintele Stefan – episcopul Ramnicului, rezulta ca mosia in mijlocul careia a fost zidita biserica si cladirile manastiresti fusese a boierilor Saracinesti, de unde ramane si numele manastirii si a satului din jur – Marta monahia, in mirenie se numise Mihalcea, sotia lui Radu Pausescu clucerul. Fata lui Nicula Logofatul Saracinescul impreuna cu fiul sau Tanasie Pausescu mostenesc mosia Saracinesti de la fratele si unchiul Tanasie Comisul Saracinescul – pentru ca “alti coconi den trupul lui nu au ramas”, asa cum s-a intamplat si cu Tanasie Pausescu de pe urma caruia nu au fost urmasi.
Mănăstirea Frăsinei – Muereasca / Vâlcea - Situata in comuna Muereasca, la 25 km de Ramnicu Valcea, Mănăstirea Frăsinei are de fapt doua biserici.Biserica Manastirii Frasinei, zisa si Biserica Mare, avand hramul “Adormirea Maicii Domnului”, cu intreg ansamblul de cladiri, in forma de cetate, este ctitoria Sfantului Calinic de la Cernica, episcopul Ramnicului, care a construit-o intre anii 1860-1863, an in care o si sfinteste. Pictura, facuta in ulei de pictorul ardelean Misu Pop, in stilul lui Tattarascu, a fost spalata in anul 1968 de pictorul Aritium Avachian. Aceasta biserica este monument istoric.Biserica schitului vechi, cu hramul “Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul”, a fost construita din lemn de calugarii bulgari Ilarion si Stefan, in anul 1710 si reconstruita din zid in anii 1762-1763 de Carstea Iovipali si Damian Iovipali, frati hagii din Ramnic, impreuna cu Nicolita Iovipali, fiul lui Carstea, avand binecuvantarea episcopului de Ramnic, Filaret. In jurul acestui schit au existat chilii care insa nu s-au pastrat. Din anul 1787, din timpul razboiului ruso-turc, schitul este pustiit si ramane parasit pana in anul 1848, cand este refacut de calugarul cernican Acache, cu invoirea lui Gheorghe Iovipali, urmasul primilor ctitori. Acresta inchide pridvorul bisericii cu caramida, transformandu-l in pronaos, il zugraveste si reface incaperile chiliilor. Biserica veche pastreaza pictura din anul 1763, executata de Teodor Zugravul, cat si pe cea din tinda din anul 1848.Paraclisul cu hramul “Sfintii Trei Ierarhi”, cladirile de locuit dinspre miazazi si rasarit, au fost facute de episcopul Gherasim Safirim al Romanului (1910-1911), fost arhimandrit de scaun al Episcopiei Ramnicului-Noului Severin, care completeaza si aripa de miazazi si rasarit a cetatii monastice, pe partea de zid, care ramasese necompletata de Sfantul Calinic in anul 1888.
Mănăstirea Stânișoara – Călimănești / Vâlcea - Manastirea Stanisoara (manastire de calugari, cu hramul “Sfantul Gheorghe”) este amplasata la poalele masivului Cozia, pe versantul sau sudic, pe teritoriul localitatii Calimanesti, judetul Valcea. Accesul se face pe valea Pausa-Stanisoara pe directia nord, plecand din halta CFR Pausa-Caciulata, la aproximativ 6 km, sau din statia CFR Turnu, pe directia est, la aproximativ 4 km.La Nucet – Stanisoara, primul asezamant monahal a fost un schit construit din lemn (nu se cunoaste data construirii), ce se leaga de numele sihastrilor Meletie, Neofit, Isaia si altii, veniti pe aceste locuri de la manastirea Cozia si traitori ai pesterilor de aici. In 1747, Gheorghe Clucerul, impreuna cu alti boieri din Pitesti, zidesc aici o biserica ce a fost pustiita in 1788 de navalitorii turci, care au incendiat biserica iar pe calugarii iau omorat.Intre anii 1803-1806 este reconstruit schitul Nucet-Stanisoara de catre monahii Sava si Teodosie, veniti de la Athos, sprijiniti de episcopul Iosif I al Argesului, dar incendiul din 1850 va distruge intregul asezamant.Actuala biserica din piatra a fost construita intre anii 1903-1908, sub ctitoria episcopului Gherasim Timus, staret fiind Nicodim Manu. In anul 1937 se construieste biserica paraclis. Au participat la punerea pietrei de temelie sase arhierei membrii ai Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane. La aceea vreme in incinta manastirii se gasea o casa de odihna cu 100 de paturi.Intregul asezamant monahal se afla intr-un cadru natural linistit, inconjurat de frumuseti naturale ispititoare. Monahii duc o viata foarte austera, slujbele se tin noaptea, iar hrana este fara carne.
Mănăstirea Surpatele – Frâncești / Vâlcea - Manastirea Surpatele cu hramul “Sfanta Treime”, se afla situata in comuna Frâncesti, satul Surpatele, judetul Valcea, la 12 km de gara Babeni si la 3 km de manastirea “Dintr-un Lemn”.Biserica a fost inaltata de Tudor logofatul Dragoescu si fratele sau Stanciu, feciorii lui Popa Frincu, la inceputul secolului al XVI-lea (Pr. D. Balasa), refacuta de boierii Buzesti si reparata in secolul al XVII-lea. Intre anii 1703-1706, biserica a fost reconstruita din zid de doamna Marica Brancoveanu, fiind si pictata. Mai tarziu, in 1815 a fost reparata si repictata de zugravul Gheorghe Gherontie din Hurezi.In anul 1872 manastirea a fost inchisa cultului din cauza ruinii, monahiile fiind mutate la manastirea “Dintr-un Lemn”, fiind restaurata intre anii 1927-1935, de catre Comisiunea Monumentelor Istorice (cele 17 chilii actuale au fost facute prin staruinta staretei Varvara Predescu).Biserica este dotata cu o catapeteasma frumos sculptata, ca si usile in stil brancovenesc. Pe pereti se gasesc pictate chipurile voievozilor care au ctitorit sfantul lacas si un tablou mai rar intilnit in iconografia bisericeasca, privind “impartirea hainelor lui lisus”, executat de unul din cei doi zugravi, Andrei si Iosif ieromonahul, care au pictat aceasta biserica.
Schitul Cornetu – Călinești / Vâlcea - Fost schit de calugari, azi Manastirea Cornetu cu hramul “Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul” este amplasata pe soseaua Ramnicu Valcea – Sibiu, la cca 50 km nord de Ramnicu Valcea, in satul Calinesti, oras Brezoi, la 2 km de gara Cornetu, pe linia de cale ferata Ramnicu Valcea – Sibiu.A fost ctitorit de vornicul Mares Bajescu si sotia sa Maria, in anul 1666. Altarul a fost pictat in 1741. In 1808 a fost distrus de un incendiu, fiind refacut si zugravit in 1835. In anul 1898 s-a construit calea ferata si tunelul care trece pe sub portile din fata bisericii, fiind necesara demolarea chiliilor. Din vechile cladiri a ramas numai un foisor, zidurile si turnul de aparare de la nord si est de biserica. Cupola si o parte din altar au fost daramate in 1916-1918 si refacute intre anii 1923-1925. Ultima restaurare a acestui monument istoric s-a facut in anul 1960 de catre Directia Monumentelor Istorice. Pictura este lucrata in fresca, altarul fiind pictat in 1761 de pictorii Radu, Mihail si Iordache, iar naosul si pronaosul in 1835 de staretul Irinarh.Biserica este inalta, cu ziduri foarte groase din piatra. Interiorul este compartimentat in altar, naos si pronaos; are doua turle, una pe naos si a doua pe pronaos. Zidurile exterioare au alternanta de tencuiala si caramida aparenta. De jur imprejur se afla un brau inflorat prin vopsele.
Schitul Pătrunsa – Bărbătești / Vâlcea - Schitul este situat in comuna Barbatesti, judetul Valcea, la 7 km departare de sat si are hramul “Cuvioasa Paraschiva”, de la numele mamei episcopului Climent.Accesul la acest așezămant se poate face pe DN 64A, Ramnicu Valcea – Baile Olanesti, trecand prin Pausesti-Maglasi, virand la stanga spre satul Cheia, apoi pe Valea Cheii, pe drumul forestier care duce catre Manastirea Pahomie. De la Manastirea Pahomie accesul rutier mai este posibil doar 3 km, dupa care drumul continua pe carari de munte – aprox. 2 Km.Acest schit a fost construit in 1740 de catre Episcopul Climent al Ramnicului in amintirea faptului ca aici a fost nascut de mama sa Paraschiva Modoran din Pietrarii de Jos, fugara peste munte de frica unei invazii turcesti, adapostindu-se la poalele muntelui Buila, in locul numit astazi Patrunsa.Schitul este distrus in urma caderii unei stanci, fiind refacut in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, de postelnicul Dumitru, protopopul Pietraru si postelnicul Ion Barbatescu, probabil urmasi ai episcopului Climent.In anul 1895, schitul a fost iarasi parasit si lasat fara slujitori, dar a fost readus la viata intre anii 1934-1935 si resfintit in ziua de 23 august 1936, prin truda ieromonahului Veniamin Grigorescu.Actuala constructie dateaza din sec. XIX iar pictura in stil Brancovenesc cu influente populare (vezi Sf. Dumitru, Sf. Gheorghe pictat deasupra intrarii la pridvorul exterior).Biserica a suferit modificari in 1963 si 1977 cand a fost construita casa staretului Veniamin Grigorescu (1935-1975) si Paul Niculescu 1975-1990, atunci fiind inchis pridvorul si biserica acoperita cu tabla.Schitul se pastreaza astazi in stare buna si este declarat monument istoric.
Arhiepiscopia Râmnicului / Râmnicu Vâlcea - In partea de apus si miaza-noapte a pitorescului oras Ramnicu Valcea, chiar sub dealul “Capela”, la poalele padurii de fag si de tei, este situata resedinta Episcopiei Ramnicului. Aici, in decursul timpului, au fost ridicate trei biserici, mai multe corpuri de cladiri si s-a plantat o frumoasa livada cu pomi.Coltul acesta de oras, asa cum s-a prezentat de-a lungul veacurilor si cum se prezinta si astazi, a fost, este si ramane un loc de reculegere pentru sufletele credinciosilor.Resedinta Arhiepiscopala a Ramnicului are urmatorele corpuri de cladire:Catedrala, Bolnita, Paraclisul, Palatul episcopal, Complexul Cultural-Religios Antim Ivireanul, Cladirile anexe
Mănăstirea Bistriţa – Costeşti - Ctitorie a boierilor Craioveşti, banul Barbu şi fraţii săi Pârvu, Danciu şi Radu, mănăstirea Bistriţa datează din jurul anului 1490. Biserica actuală este construită în stil neogotic, cu dimensiuni generoase, având aspect de catedrală. Are o turlă mare, cilindrică pe naos, şi altele două mai mici, paralelipipedice pe pronaos, o absidă flancată de două absidiole laterale şi două frontoane triunghiulare pe laturi. Interiorul impresionează prin mărime, iar ochiul deprins cu stilul bizantin este contrariat de catapeteasma în stil gotic, executată la Viena. Pictura noii biserici, în ulei, a fost executată de pictorul Gheorghe Tătărescu în 1850, o pictură realistă, monumentală, cu registre largi. Pictura este modernă, la intrare aflându-se portretele murale ale lui Barbu Craiovescu şi al principelui domnitor din anul 1855, Barbu Ştirbei. În interior se află şi mormântul ctitorului.
Biserica Bolniţa – Bistriţa - Din ctitoria Craioveştilor, astăzi se mai păstrează doar bisericuţa Bolniţei (1520-1521), o construcţie modestă (11 x 4 m), din piatră (bolovani de râu) şi pe alocuri cărămidă, de tip navă, fără turlă, acoperită cu şiţă. Biserica are un naos pătrat, cu altarul rotunjit în interior, fără pronaos. Bolta este de formă cilindrică şi fără turlă (indiciu de vechime mare. asemănare cu Cotmeana). Are o impresionantă frescă interioară, realizată de Dumitru Chirtop în jurul anului 1520, fiind a doua ca vechime din Oltenia după cea de la mănăstirea Cozia (1388), din tradiţia paleologă târzie, când începeau să pătrundă în Balcani elemente artistice folosite de iconografii cretani. Biserica este închinată „Schimbării la faţă”. Ulterior, vornicul Şerban Cantacuzino (portretul său este zugrăvit în stânga uşii, împreună cu cel al doamnei sale Adriana) i-a adăugat un pridvor deschis, de zidărie, pe stâlpi de piatră, zugravit de Iosif ieromonahul şi Harinte, în stil brâncovenesc (1710).
Biserica Ovidenia - Peştera Liliecilor (Sfântul Grigore Decapolitul) – Bistriţa - Cel mai vechi monument istoric aflat în Peştera Liliecilor este bisericuţa Ovidenia. Se presupune că prima biserică din peşteră a fost ridicată la sfârşitul secolului al XIII-lea, aceasta ruinându-se în secolul al XIV-lea, când călugării au părăsit peştera şi au construit biserica Bolniţa, în vremea egumenului de la Tismana. Biserica Ovidenia a fost ctitorită între anii 1633-1635, dar ultimele cercetări au stabilit că a fost construită în acelaşi timp cu aducerea moaştelor Sfântului Grigore Decapolitul la mănăstirea Bistriţa, în anul 1497. Ctitorul bisericuţei se consideră a fi egumenul Macarie, al cărui portret votiv se află pe peretele nordic, alături de cel al egumenului Daniil, ultimul dintre restauratori (1828, după altele în 1609 şi 1769). Restaurări ulterioare au mai fost făcute în anii 1944-1945 şi 1977-1978.
Schitul Păpuşa – Bistriţa - Biserica a fost zidită în 1712, ctitorită de călugării bistriţeni care îl aveau în frunte pe egumenul Ştefan. Aceştia au închinat-o Sfântului Grigore Decapolitul. Zugrăveala din aceeaşi epocă, a fost făcută cu cheltuiala unor membri ai familiei Brâncoveanu. La început, aici erau numeroase chilii în care se retrăgeau în linişte călugării cărturari de la mănăstirea Bistriţa, dar astăzi nu s-a mai păstrat din vechiul schit decât biserica, aflată lângă cimitirul satului (serveşte şi în prezent ca biserică parohială a satului Bistriţa). Planul construcţiei este dreptunghiular (9,5 x 4,5 m la exterior), cu pridvorul retras cu circa 70 cm faţă de zidul naosului. Este alcătuită din pridvor, naos şi altar. Pridvorul este alcătuit din şase coloane şi două semicoloane cilindrice, cu arcade în semicerc. Pe naos se află o turlă, în plan octogonal, cu o bază paralelipipedică înaltă. Ca elemente decorative, la exterior sunt prezente brâuri de cărămidă aparentă, care înconjoară biserica în dreptul streaşinii, bazei şi părţii superioare a turlei. Pictura bisericii datează din anul 1712, fiind opera zugravului Iosif şi a ieromonahului Teodosie.
Mănăstirea Arnota – Bistriţa - A fost ctitorită de Matei Basarab în anii 1633-1634, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, pe temelia unei biserici mai vechi. Pridvorul cu turla i-a fost adăugat de către Constantin Brâncoveanu, la începutul domniei lui, o dată cu reparaţiile, în anii 1705-1706. Tot el îi reconstruieşte catapeteasma, o adevarată operă de artă sculpturală, în stil brâncovenesc (din 1913 se află la muzeul de artă brâncovenească de la Mogoşoaia) şi renovează pictura, fără să o înlocuiască pe cea originală. Biserica mănăstirii este o construcţie mică, cu o linie simplă şi sobră, fiind realizată după un plan trilobat, cu abside poligonale şi pridvor deschis. Deasupra naosului este aşezată o turlă înaltă, iar pe pridvor este o altă turlă mai mică, cea din timpul lui Brâncoveanu. Faţadele au fost împărţite, cu ajutorul unui brâu din cărămidă aparentă, în două registre: cel inferior, în care se observă frumoase firide rotunjite, şi cel superior, în care s-au realizat ocniţe adâncite. Pereţii şi turlele sunt înfrumuseţate cu ornamente din cărămidă aparentă. Renovarea bisericii s-a făcut între anii 1852-1856, de către domnitorul Barbu Ştirbei, care a dărâmat chiliile vechi din vremea lui Matei Basarab, deja ruinate, şi a ridicat alte clădiri, după planul unor arhitecţi străini.
Schitul 44 Izvoare - Pietreni - Cunoscut şi sub numele de Schitul de sub Piatră, schitul a fost construit de către egumenul Ştefan al mănăstirii Bistriţa, în anul 1701, fiind metoc al acestei mănăstiri.Din vechiul schit nu s-a mai păstrat decât biserica şi un zid de incintă
Mănăstirea Pătrunsa – Bărbăteşti - Schitul are hramul „Cuvioasa Paraschiva”, de la numele mamei episcopului Climent. Acest schit a fost construit în 1740 de către Episcopul Climent al Râmnicului, în amintirea faptului că aici a fost născut de mama sa Paraschiva Modoran din Pietrarii de Jos, fugară peste munte de frica unei invazii turceşti, adăpostindu-se la poalele Muntelui Buila, în locul numit astăzi Pătrunsa. Schitul este distrus în urma căderii unei stânci, fiind refăcut, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, de postelnicul Dumitru, protopopul Pietraru şi postelnicul Ion Bărbătescu, probabil urmaşi ai episcopului Climent. Actuala construcţie datează din secolul al XIX-lea, iar pictura este în stil brâncovenesc cu influenţe populare (vezi Sf. Dumitru, Sf. Gheorghe pictat deasupra intrării la pridvorul exterior). Biserica a suferit modificări în anii 1963 şi 1977, când a fost construită casa stăreţiei în vremea stareţilor Veniamin Grigorescu (1935-1975) şi Paul Niculescu 1975-1990, atunci fiind închis pridvorul şi biserica fiind acoperită cu tablă. În 2006 s-a ctitorit o nouă biserică.
Schitul Pahomie - Cheia - Din pisania actuală a schitului rezultă că întemeietori sunt Pahomie monahul şi Sava Haiducul, în anul 1520, justificându-se numele de Schitul Pahomie de la Izvorul Frumos.După o altă pisanie, acest Pahomie nu ar fi altul decât marele ban Barbu Craiovescu, ctitorul Mănăstirii Bistriţa, care în anii 1519-1520, când reclădeşte Bistriţa, zideşte şi Schitul Pahomie, în amintirea faptului că la Izvorul Frumos, în pustietatea Masivului Buila, în drumul pe care-l căuta prin pădure ca să ajungă la Sibiu, spre a scăpa de urgia lui Mihnea, îşi găseşte salvarea vieţii sale şi a celor care îl însoţeau în pribegie. Printre prietenii săi se afla căpitanul de oaste Sava, devenit Sava Haiducul, pentru faptul că, zăbovind stăpânul său de mai multă vreme aici, deseori a făcut incursiuni prin localităţile învecinate, pentru a face rost de hrană.