Centrul de Ceramică Neagră Marginea - Marginea este renumită în țară și peste hotare prin centrul de olărit, unde lutul capătă forme variate: căni, ulcioare, străchini, oale de sarmale, vaze, platouri, aplice de diferite mărimi etc., decorate prin impresiuni direct pe vasul ud și prin lustruire cu cremene pe vasul uscat. Ineditul acestei ceramici este culoarea neagră, care este dată de modul de ardere a lutului şi anume, de arderea fără oxigen.
Muzeul Ouălor Încondeiate „Lucia Condrea“ din Moldovița - Cu un număr de peste 5.000 de exponate, dispuse pe diverse tematici, muzeul poartă numele artistei care a preluat și a dezvoltat arta încondeierii ouălor. Realizate în diverse tehnici – tradițională, dantelăria pe ou, grafica în tehnica batik-ului (respectiv, ceara în relief) – ouăle încondeiate situează autoarea în topul artiștilor de marcă din lume, lucrările sale regăsindu-se în marile muzee ale lumii, colecții particulare şi Case Regale.
Muzeul Oului Vama - Este cel mai mare muzeu de acest gen din România, unic prin modul de organizare şi prin valoarea exponatelor. Cuprinde peste 6.000 de ouă încondeiate de emu, nandu, crocodil, tinamu, broască ţestoasă, flamingo, varan, gecko, struţ, potârniche, vrabie, porumbel şi prepeliţă, organizate în trei colecţii: ouă bucovinene, ouă internaţionale (circa 3.500 de ouă din 82 de ţări) şi creaţiile artistei Letiţia Orşivschi.
MUZEUL OULUI din VAMA este un muzeu inedit si cuprinde peste 3 000 de oua din toata lumea, lucrate în tehnici diferite, pe diferite tipuri de suport (coaja de ou, lemn, ceramica, portelan, piatra, sticla), pe care prof. Letitia Orsivschi , artist international ,le-a adunat în 12 ani de participari la expozitii si saloane internationale . În cele 22 vitrine, ouale sunt structurate pe doua sectiuni :- oua din Bucovina si - oua din lume În colectie exista si oua rare, ca cele de emu, nandu, tinamu, de broasca testoasa,de crocodil, de flamingo , dar si oua cu dimensiuni foarte mici, ca cele de potârniche, vrabie, porumbel, alaturi de oua de fazan, paun,prepelita, rata, gâsca, curca, strut . Într-una dintre vitrine sunt oua cu motive vechi din Bucovina, oua din colectia de familie, ce au o vechime de peste 50 ani..
Colectia internationala contine oua perforate din Cehia, oua zgâriate din Germania, oua traditionale slovace cu paie decupate sau fire metalice aplicate . Portelanul englezesc în forma de ou, mastile venetiene si simbolurile austriece sunt, de asemenea, adevarate opere de arta! Grecii folosesc mult motivele religioase pe coaja naturala de ou sau pe portelan, iar rusii picteaza icoane pe oua de lemn..Tehnica emailului este traditionala în Casmirul pakistanez, iar cultul elefantului se regaseste pe ouale din India..Acuarela pe sticla, portelan si jad din China, mastile din Bali, pentru alungarea duhurilor rele, ouale de broasca testoasa din Vietnam, alaturi de oua realizate de artisti japonezi, completeaza exponatele provenind din zona asiatica.În colectie sunt si oua de pe continental american , mai ales din zona Americii Latine, dar si oua de flamingo si emu, renumitul strut australian,lucrate de catre aborigeni. În câteva vitrine, ouale sunt aranjate pe teme: motive florale , motive religioase, oua perforate, jocuri de alb si negru, oua din pietre slefuite sau portelan.
În centrul geografic al judetului Suceava, între municipiul Câmpulung Moldovenesc (15km) si Gura Humorului (16km), pe E576.
Muzeul „Arta Lemnului” din Câmpulung Moldovenesc - Înfiinţat în anul 1967, muzeul este unic în ţară prin denumire şi unul dintre puţinele din Europa ca tematică şi valoare a exponatelor. Deţine un bogat patrimoniu, cu peste 15.000 de piese din lemn, ce prezintă varietatea ocupaţiilor localnicilor de pe plaiurile Rarăului şi Giumalăului, demonstrând încă o dată că zona Câmpulung Moldovenesc a fost şi este centrul civilizaţiei lemnului.Campulung Moldovenesc , str. Calea Transilvaniei nr. 10 - Tel 0230-311.378
Muzeul Satului Bucovinean - Este unul dintre cele mai tinere muzee în aer liber din România. Imaginea de ansamblu a muzeului reflectă organizarea complexă a unui sat, cu gospodării, biserică, cârciumă, moară de apă şi diverse instalaţii tehnice populare, cum ar fi piua de sumane, daracul şi oloiniţa. Cetatea de Scaun , str. Cetatii - Tel 0747-790.162
Muzeul de Istorie - Amenajat într-o clădire ridicată între anii 1902-1903, construită în stil neoclasic, Muzeul de Istorie este unic la nivel național ca mod de prezentare și interactivitate. Vizitatorul poate admira expoziţia permanentă, care ilustrează istoria locală în contextul național și european, fiind dispusă în 29 de săli, desfășurate cronologic. Ca puncte de atracție menționăm Sala Sfatului Domnesc și Sala Tezaur. Suceava , str. Stefan cel Mare nr. 33 - Tel 0230-216.439
Muzeul de Artă „Ion Irimescu” din Fălticeni - Înfiinţat în anul 1974, din iniţiativa şi donaţiile sculptorului Ion Irimescu, muzeul deţine, în prezent, cea mai bogată colecţie de autor, cuprinzând peste 300 de sculpturi şi 1.000 de desene. Muzeul include și biblioteca personală a artistului, alcătuită din circa 1500 de volume. Clădirea muzeului dispune de zece încăperi, o parte dintre acestea fiind destinate picturilor unor artiști locali. De asemenea, este deschis publicului spațiul memorial „Ion Irimescu”, amenajat în apartamentul în care a trăit artistul, situat într-o clădire adiacentă din incinta muzeului. Falticeni , str. Mihai Eminescu nr. 2 - Tel 0230-541.370
Muzeul etnografic al Bucovinei Hanul Domnesc , Str C. Porumbescu nr. 5 - Tel 0230-214.081
Muzeul Municipal Galeria Oamenilor de Seama Falticeni , str. Sucevei nr. 91 - Tel 0230-541.258
Muzeul de Stiintele Naturii Suceava , str. Stefan cel Mare nr. 28 - Tel 0230-221.840 Muzeul de Ştiinţele Naturii îşi întâmpină vizitatorii cu un mic grupaj acvaristic, precum şi cu un stand cu o ofertă diversificată constând în: pliante, vederi, alte publicaţii editate de muzeu, ceramică, obiecte de podoabă din pietre semipreţioase. Apreciate ca mari atracţii pentru public sunt Sala Cristalelor, cu cele mai frumoase şi valoroase eşantioane de flori de mină existente în patrimoniul muzeului, și dioramele: „Turmă de mistreţi”, „Ursul brun din Bucovina”, „Boncănitul cerbilor”, „Haită de lupi – iarna”.
Muzeul Etnografic Vatra Dornei , str. Unirii - Tel 0230-375.466 - Deschis în anul 1986, Muzeul de Etnografie Vatra Dornei ilustrează în cele 12 expoziții permanente viața satului din Ţara Dornelor. Sunt prezentate obiecte de uz casnic, elemente de arhitectură, ceramică, ţesături, cusături, obiecte de port popular, elemente de plutărit și păstorit, măşti, ouă încondeiate, obiecte din metal şi os.
Muzeul de Stiintele Naturii Vatra Dornei , str. Parcului - Tel 0230-371.368 - Muzeul, inaugurat în anul 1956, prezintă fauna din Ţara Dornelor. În expoziţie se întâlnesc familii de cerbi şi căpriori, urşi bruni, vulturul pleşuv brun, cocoșul de munte, cocoşul de mesteacăn, precum şi multe specii de păsări şi manifere.
Muzeul Apelor Miahi Bacescu Falticeni , str. Beldiceanu nr. 8 - Tel 0230-541.416 - Muzeul este unul inedit, ce conţine colecţia impresionantă a biologului şi oceanografului Mihai Băcescu, alcătuită din floră şi faună acvatică din România şi din lume (peşti, corali, crustacee adunate din trei oceane, Marea Neagră şi Marea Mediterană, păsări acvatice din România, colecţia de moluşte şi corali din Marea Roşie, glob geografic cu relieful scoarţei terestre).
Galeria Oamenilor de Seamă din Fălticeni - Colecția Galeriei Oamenilor de Seamă cuprinde o serie de documente și exponate diverse, prin care înfățișează fragmente din viața și activitatea a peste 50 de personalități, oameni de cultură iluștri, originari din Fălticeni și din împrejurimi, care au trăit o parte a vieții ori au creat în acest oraș.
Muzeul Obiceiurilor Populare din Bucovina Gura Humorului , Piata Republicii nr. 2 - Tel 0230-231.108
Muzeul Etnografic din Ciocănești - Este unul dintre obiectivele turistice deosebit de interesante din zona Dornelor, deoarece îți oferă șansa să tragi cu ochiul în trecutul unei bucăți de Bucovină de mult dispărute. Parcurgând camerele muzeului, vizitatorul călătorește în timp, într-o lume în care întâlnește la tot pasul ii și ițari, plute pe râuri învolburate, portrete în alb și negru, covoare cusute de mână, războaie de țesut, covate și lăzi cu zestre.
Muzeul Național al Ouălor Încondeiate din Ciocănești - Muzeul Naţional al Ouălor Încondeiate din Ciocăneşti este unica colecţie din ţară în care sunt prezente ouă încondeiate şi închistrite din toată ţara, majoritatea fiind premiate la Concursul de încondeiat, organizat în cadrul Festivalului Naţional al Ouălor Încondeiate de la Ciocăneşti. Sunt ouă încondeiate în principalele zone etnografice din Bucovina, ouă încondeiate în alte zone din țară, toate realizate de participanţii la festival, dar şi o impresionantă colecţie de ouă vechi.
Muzeul Tehnicii Populare Bucovinene Radauti , Str. Piata Unirii nr. 63 - Tel 0230-562.565
Muzeul Etnografic Deda;
Muzeul Satului din Idicel Padure si cel din Sacalu de Padure, (comuna Brancovenesti);
Casa Etnos muzeu viu cu activitati pastorale in comuna Sieut;
Muzeul Literar al doctorului Teodor Tancu (muzeu particular) din comuna Monor;
Muzeul Istoriei Graniceresti din Calimani din orasul Nasaud;
Muzeul Etnografic din vechiul castel Urmatzi din Toplita;
Muzeul Manastirii Sfantul Ilie din Toplita;
Muzeul Etnografic din Poiana Stampei
Cetatea de Scaun a Sucevei - Cetatea este unul dintre obiectivele turistice care suscită interesul turiștilor români și străini, mai ales după lucrările de reabilitare şi consolidare efectuate în anii 2010-2015. Turistul va descoperi istoria Moldovei, a Cetăţii de Scaun, genealogia muşatinilor şi alte date istorice într-o manieră modernă, prin intermediul materialului informativ scris și audio-video. Odată cu lăsarea întunericului, pe zidurile exterioare și interioare, se poate urmări un spectacol aparte, în care sunt redate în imagini alb – negru și prin sunete scene de luptă sau din viaţa cotidiană din cetate. Amplasata pe un pinten de deal, in partea de est a municipiului Suceava. Construita in timpul lui Petru I Musat (1375-1391). Constructia initiala, "fortul musatin", are plan rectangular, prevazuta la capete si la mijlocul fiecarei laturi, cu turnuri de aparare de forma patrata. In timpul lui Alexandru cel Bun (1400-1432), in fata portii se construieste un zid de protectie si se paveaza curtea interioara. Din porunca lui Stefan cel Mare (1457-1504), cetatea este puternic fortificata prin construirea unui zid incinta ce inconjoara vechiul fort. Zidul a fost construit in doua etape: inainte de 1476 s-a ridicat o "perdea" de ziduri cu grosimea de 1,5 m, avand la capete turnuri de aparare, de forma patrata si o inaltime de aproximativ 15 m. Vechea intrare a fost zidita si s-a construit o noua intrare, pe latura de sud, accesul in cetate facandu-se pe un pod, parte fix, parte mobil. Inainte de 1497 s-a construit a doua "perdea" de ziduri cu grosimea de cca. 2 m, avand turnuri de aparare lipite de zid. Cetatea era inconjurata pe trei laturi, est, sud, vest, de un sant de aparare foarte lat. In interiorul curtii se aflau incaperile domnitorului si familiei sale, ale slujitorilor domnesti, ale ostasilor, depozite pentru alimente si munitii, camere de garda, un paraclis cu peretii pictati, sala sfatului domnesc.
Hanul Domnesc - Este una dintre cele mai vechi clădiri din oraş, cu o istorie de aproximativ 500 de ani, ce prezintă vizitatorului deopotrivă imaginea hanului de secol XVII, unde erau găzduiţi dregătorii străini, negustorii şi oaspeţii de seamă, dar şi imaginea hanului de vânătoare din timpul ocupaţiei habsburgice. Astăzi, clădirea adăposteşte Secţia de Etnografie a Complexului „Muzeul Bucovinei”.
Casa memorială „Simion Florea Marian” - „Casa câştigată cu condeiul”, aşa cum a fost supranumită, clădirea monument istoric de secol XVIII, adăposteşte valoroasa colecţie memorialistică şi documentară a unuia dintre cei mai importanţi culegători de folclor – Simion Florea Marian. Dispusă în 6 încăperi (mobilier de epocă, obiecte personale şi de familie, cărţi şi periodice, manuscrise, corespondenţă, fotografii, documente personale, culturale, istorice), casa reconstituie atmosfera de viaţă şi activitate a preotului cărturar.
Biserica „Sf. Gheorghe” a Mănăstirii „Sf. Ioan cel Nou” de la Suceava - Biserica a fost ridicată între 1514-1522 de Bogdan al II-lea, fiul lui Ştefan cel Mare, continuată de fiul acestuia Ştefăniţă, iar pictura a fost adăugată mai târziu, în timpul domniei lui Petru Rareş. Este una dintre cele 8 mănăstiri din judeţul Suceava aflate în patrimoniul UNESCO. Începând cu anul 1589 adăposteşte moaştele făcătoare de minuni ale Sfântului Ioan cel Nou, iar în prezent este sediul Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor. În fiecare an, în data de 24 iunie, când este sărbătorită aducerea moaştelor Sf. Ioan cel Nou la Suceava, mii de pelerini din toată ţară vin în pelerinaj la racla cu moaştele sfântului.
Biserica „Înălţarea Sf. Cruci” Pătrăuţi - Biserica, înălţată de Ştefan cel Mare în 1487, este cea mai redusă ca proporţii dintre ctitoriile ştefaniene, cea mai veche biserică păstrată dintre ctitoriile acestuia, cea mai veche biserică ortodoxă Monument UNESCO din România, cea mai veche biserică păstrată, construită în stil moldovenesc, şi totodată biserica cu cea mai veche pictură interioară şi exterioară din Moldova. Biserica Pătrăuţi a făcut parte din ansamblul singurei mănăstiri de maici ctitorită de Ştefan cel Mare, aceasta fiind destinată în special îngrijirii răniţilor din luptele purtate în preajma Cetăţii de Scaun a Sucevei.
Biserica „Sf. Dumitru” - Suceava - Biserica ortodoxă, construită între anii 1534-1535 de domnitorul Petru Rareş, este, alături de celelalte biserici din oraș, un important edificiu aflat în patrimoniul naţional, o adevărată catedrală rareșiană, așa cum o numesc unii istorici. În actuala locaţie a bisericii au mai fost construite două biserici, una dintre ele ctitorită de Ştefan cel Mare. Aceasta s-a deteriorat din cauza unui viciu de constructie, iar Petru Rareş a construit alta nouă, pentru că se impunea o biserică în apropierea Curţii Domneşti. Aici se păstrează cea mai frumoasă şi mai impunătoare dintre toate stemele Moldovei.
Biserica „Sf. Nicolae” Suceava - Biserica Sfântul Nicolae, una dintre cele mai vechi biserici din municipiul Suceava, este ctitorie a lui Iliaş Rareş, fiul domnitorului Petru Rareş. Deși prima atesare documentară are loc în jurul anului 1611, prima mențiune a bisericii „Sf. Nicolae” datează din anul 1519, într-un Tetraevanghel. Deși construcția se înscrie în stilul răspândit în Moldova acelei vremi, ea are unele particularități, atât arhitecturale (turnul-clopotniță), cât și murale, care o individualizează și o situează înaintea altor biserici și mănăstiri.
Biserica Domniţelor Suceava - Biserica Coconilor (Beizadelelor), cunoscută şi ca Biserica Domniţelor, este situată în imediata apropiere a Curţii Domneşti, din care a făcut cândva parte. A fost ctitorită în 1643 de Vasile Lupu şi avea rol de capelă a Curţii Domneşti. Aici asistau la slujbă membrii familiei domnitorului, în special copiii acestuia („coconi”). Tradiţia spune că biserica, cu cea mai mică turlă din Moldova, ar fi fost pictată atât în interior, cât şi în exterior de coconii domnitorului şi ai celorlalţi demnitari locali de la Curtea Domnească din Suceava, gest artistic unic în epoca Evului mediu, care denotă deschiderea, grija pentru educaţia tinerilor şi ideile novatoare de la curtea domnitorului.
Biserica „Sf. Înviere” Suceava - Biserica „Sfânta Înviere” a fost ctitorită de Elena doamna, soţia domnitorului Petru Rareş, în anul 1550, pe vestigiile a trei biserici, două de lemn şi una de piatră, datate din secolul al XV-lea, respectiv secolul al XVI-lea, prima jumătate. Ocuparea Bucovinei de către imperiul Habsburgic în 1775 a dus la cedarea locaşului de cult comunităţii romano-catolice, care a modificat și adaptat biserica, din punct de vedere arhitectural, cerințelor cultului roman-catolic. Între 1786 – 1836, vreme de 150 de ani, biserica a fost loc de rugăciune pentru militarii austrieci şi credincioşii de rit latin, iar apoi a fost încredinţată greco-catolicilor ruteni, care au folosit-o din 1836, timp de un secol. Începând cu anul 1936 şi până în 1957, când a fost reactivată parohia, biserica a avut statut de biserică misionară, fiind pe rând capelă militară, capelă a facultăţii de Teologie din Cernăuţi, filieră a bisericii „Sf. Dumitru”, capelă a şcolii de cântăreți şi biserică dependentă direct de Mitropolia din Iaşi.
Mănăstirea Zamca Suceava - Începuturile mănăstirii Zamca sunt controversate, având în vedere diferitele izvoare istorice pe care le avem la dispoziție. Dacă inițial s-a crezut că a fost ridicată în anul 1606 de armenii refugiați în Moldova, încă din secolul al XIV-lea aceasta apare pentru prima dată menționată în documentele vremii, în anul 1415. Cu toate acestea, existența mănăstirii pornește din anul 1401, aici existând, probabil, o biserică mai veche, fiind prima episcopie armeană, după cum reiese dintr-un hrisov domnesc al lui Alexandru cel Bun, în care se certifica că i se acordă episcopului de la acea vreme dreptul de a păstori peste întreaga comunitate armeană din Moldova.
Mănăstirea Hagigadar - Loc important de pelerinaj pentru cultul armean, biserica Hagigadar a fost construită în anul 1512, în satul Bulai. Închinată Maicii Domnului, mănăstirea şi-a luat numele de Hagigadar, care în limba armeană înseamnă „împlinitoarea dorinţelor”. Se spune că în ziua hramului, pe 15 august, celor care se roagă cu credinţă şi respectă toate ritualurile li se împlineşte orice dorinţă.
Biserica „Înălţarea Sf. Cruci” Pătrăuţi - Biserica, înălţată de Ştefan cel Mare în 1487, este cea mai redusă ca proporţii dintre ctitoriile ştefaniene, cea mai veche biserică păstrată dintre ctitoriile acestuia, cea mai veche biserică ortodoxă Monument UNESCO din România, cea mai veche biserică păstrată, construită în stil moldovenesc, şi totodată biserica cu cea mai veche pictură interioară şi exterioară din Moldova. Biserica Pătrăuţi a făcut parte din ansamblul singurei mănăstiri de maici ctitorită de Ştefan cel Mare, aceasta fiind destinată în special îngrijirii răniţilor din luptele purtate în preajma Cetăţii de Scaun a Sucevei.
Mănăstirea Dragomirna - Biserica, dedicată Pogorârii Duhului Sfânt, este unică, nu numai în Moldova, ci în toată România şi chiar în toată lumea ortodoxă, datorită proporţiilor neobişnuite (42 m înălţime şi doar 9 m lăţime), ce conferă impresia unei nave, vechiul simbol al Bisericii Creştine. Zveltă, monumentală şi sobră, biserica impresionează prin brâul torsadă, motiv ce-l întâlnim și în interiorul bisericii, și prin dantelăria în piatră a turlei, care conţine peste 1000 de motive vegetale, florale şi geometrice, de origine caucaziană.
Chilia lui Daniil Sihastru - Chilia Sf. Daniil Sihastru este una dintre cele mai populare chilii din țară, numele schimonahului fiind strâns legat de personalitatea domnitorului Ștefan cel Mare, căruia i-a fost părinte duhovnicesc timp de 45 de ani. Acest loc de pelerinaj este alcătuit dintr-un paraclis dăltuit în stâncă, iar dedesubt, o încăpere săpată tot în piatră, care slujea drept chilia sfântului. Paraclisul urmează arhitecturii moldave cu trei încăperi (pronaos, naos și altar), cu o lungime de 9,25 metri și o înălțime de 2 metri, în timp ce chilia este de dimensiuni modeste.
Biserica din lemn „Intrarea Maicii Domnului în Biserică” - Cunoscută şi sub denumirea de Biserica de lemn „Dragoş Vodă”, a fost adusă de Ştefan cel Mare de la Volovăţ la Putna. Este cea mai veche biserică de lemn din Europa, unicat în arhitectura medievală din România, datând din anul 1346.
Mănăstirea Bogdana - Biserica „Sf. Nicolae”, ridicată în anul 1365, este cel mai vechi monument din piatră al Moldovei și, totodată, prima necropolă voievodală, aici aflându-se mormintele a 7 domnitori. Forma ei originală datează de peste 650 de ani, fiind nealterată până în ziua de astăzi.
Casa Memorială „Mihail Sadoveanu” Fălticeni - Construită în anul 1908, după schiţele scriitorului Mihail Sadoveanu, care a locuit aici între 1909 şi 1918, casa transformată în muzeu în anul 1987 expune documente, cărţi, fotografii şi obiecte personale care au aparţinut scriitorului.
Mănăstirea Râșca - Este una dintre puținele mănăstiri ortodoxe de călugări din Bucovina, aflată la o distanță de 15 km de orașul Fălticeni, în satul Râșca. Biserica mănăstirii este una dintre bisericile medievale din nordul Moldovei pictate în exterior, fiind singura pictată în stil bizantin. Mănăstirea a avut o vreme rol de închisoare pentru călugării vagabonzi şi boierii răzvrătiţi.\
Mănăstirea Slătioara din Slătioara - Construită în 1947, biserica-paraclis de lemn cu hramul Schimbarea la Faţă a Domnului este una dintre cele mai importante biserici pe stil vechi din judeţul Suceava. În prezent, mănăstirea este sediul Mitropoliei Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România.
Mănăstirea Slatina din Slatina - Ctitorită de Alexandru Lăpuşneanu între anii 1553-1558, biserica cu hramul Schimbarea la Faţă se aseamănă ca plan cu cea de la Bistriţa. Biserica este pictată după erminia bizantină. Aici sunt înmormântaţi Alexandru Lăpuşneanu, soţia sa, Ruxandra, şi două dintre fiice, Teofana şi Teodora. Palatul domnesc, aflat în partea de sud a bisericii, a fost construit după 1558, odată cu turnurile şi zidurile de apărare. Se păstrează în forma iniţială şi adăposteşte muzeul mănăstirii, care expune manuscrise, carte veche, icoane, diverse obiecte de cult.
Mănăstirea Cămârzani din Vadu Moldovei - Inițial biserică de mir, ctitorită în 1863 de boierul Emanoil Morțun, schit după cel de-al doilea război mondial și biserică parohială din 1959, a devenit mănăstire de maici din anul 1992. Construită din cărămidă, biserica de proporții monumentale are planul dreptunghiular și turla în formă de piramidă. Este pictată în interior și decorată la exterior cu discuri smălţuite, cărămidă roşie şi pictură în ocniţe. Muzeul mănăstirii adăpostește colecții arheologice, etnografice, numismatice şi etnografice, icoane pe lemn, obiecte de cult, cărți și veșminte liturgice, precum şi o bibliotecă.
Casa memorială „Nicolae Labiş” din Mălini - Inaugurată în 1975, Casa Memorială „Nicolae Labiș” reconstituie, prin intermediul exponatelor (cărți, caiete, rechizite, fotografii etc.) din expoziţia de bază şi spaţiile memorialistice din cele patru încăperi, mediul de viată şi creaţie al poetului.
 din Baia1.jpg)
Biserica „Sfântul Gheorghe” (Biserica Albă) din Baia - Atribuită conform tradiţiei lui Ştefan cel Mare, biserica a fost ctitorită în 1467, probabil în amintirea victoriei obţinute aici împotriva armatei maghiare. Are plan dreptunghiular, cu abside înscrise în grosimea zidului. Forma actuală se datorează refacerii din perioada 1906-1915.
Manastirea Putna - Biserica manastirii Putna, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" este prima dintre ctitoriile lui Stefan cel Mare. Lucrarile de constructie a manastirii ce urma sa fie necropola domneasca, au inceput la 10 iulie 1466 si s-au incheiat in 1469, iar in 1481 erau finalizate fortificatiile de incinta. Lacasul a avut mult de suferit, de-a lungul timpului, din cauza unui puternic incendiu, pradat in doua randuri de cazaci, apoi de polonezi. Puternicul cutremur din 1739 a contribuit si mai mult la ruinarea manastirii. Biserica necropola din mijlocul incintei are dimensiuni neobisnuit de mari pentru acea vreme. Zidurile sunt din piatra bruta legata cu mortar, sprijinite de 12 contraforti. Turla este inalta si bine proportionata, cu tamburul in stil baroc, pe o baza stelara,impodobita cu coloane rasucite si capitaluri corintice. In pronaos se afla mormintele lui Bogdan al III - lea mort la 1517, a surorii acestuia Maria (m.1518), al Mariei, sotia lui Petru Rares (m.1529) si al lui Stefanita Voda (m.1527). In partea de sud a gropnitei, se afla mormantul lui Stefan cel Mare, acoperit cu un baldachin din marmura alba. Sarcofagul are minunate motive ornamentale de o inalta valoare artistica. Piatra tombala, din marmura alba, are o bordura exterioara realizata dintr-o impletitura de frunze de stejar, urmata de o pisanie. Langa mormantul domnitorului, se afla cel al sotiei sale Maria Voichita, decedata in 1511. In partea de nord a gropnitei se afla mormantul Mariei de Mangop, cea de a doua sotie a domnitorului (m.1476) si al fiilor marelui domnitor, Bogdan si Petru. Asezamantul de la Putna si-a castigat un binemeritat renume si datorita inestimabilelor valori artistice (broderii, tesaturi, manuscrise impodobite si ferecate in aur si argint, icoane, obiecte de cult), care se gasesc in muzeul amenajat in incinta manastirii.
Mănăstirea Suceviţa - Întemeiată de familia Movileştilor la sfârşit de secol al XVI-lea, Biserica „Sf. Înviere” este renumită pentru culoarea verde, predominantă în pictura exterioară şi pentru remarcabila scenă a „Scării Virtuţilor”, o adevărată capodoperă a picturii medievale românești, ce impresionează prin amploarea sa și prin contrastul dintre ordinea îngerilor și haosul iadului.In vremurile tulburi, pline de nesiguranta si amenintare, de la sfarsitul secolului al XVI-lea, Sucevita a fost construita ca o adevarata manastire - cetate, cu masive ziduri de incinta si cu puternice turnuri de aparare, destinata a fi necropola, stralucita ctitorie voievodala, adevarat blazon al familiei Movila. Constructia a fost finalizata la 9 iunie 1591. Biserica manastirii cu hramul "Invierea Domnului", avand planul moldovenesc treflat, resimte puternic traditia bizantina a artei locale. Pictura are o serie de trasaturi noi, atat in conceptia iconografica, cat si in compozitie si desen. Sucevita reprezinta un adevarat "testament al artei moldovenesti". Cei doi pictori ai Sucevitei, Ioan si Sofronie, formati la scoala de miniaturisti ai lui Anastasie Crimca, au aplicat la pictura bisericii canoanele specifice miniaturii si iconografiei. Imbinarea culorilor, predominante fiind verdele crud metalic si rosu sangeriu, creeaza impresia unei uriase pagini de carte miniata. Specific la Sucevita, este caracterul narativ al picturilor, ceea ce a facut ca unitatea ansamblului sa fie faramitata intr-o multime de mici tablouri, fiecare cu personalitatea lui artistica. Printre cele mai reprezentative teme prezente in pictura exterioara a Sucevitei se afla Arborele lui Ieseu, Scara lui Ioan Climax in care este redata lupta dintre bine si rau, Friza profetilor si filozofilor antichitatii, intre care regasim pe David si Solomon, Homer, Sofocle, Aristotel. Pictura Sucevitei este cel mai complex ansamblu iconografic dintre bisericile feudale din Moldova.
Mănăstirea Arbore - O altă capodoperă aflată în patrimoniul UNESCO este mănăstirea Arbore, cu biserica „Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul”. Construită în anul 1503 de hatmanul Sucevei, Luca Arbore, biserica respectă din punct de vedere arhitectonic și iconografic stilul școlii moldovenești. Culoarea predominantă este, ca și la Sucevița, verdele, pe care îl regăsim în 5 umbre și 47 de nuanțe.
Mănăstirea Voroneț - Gura Humorului - Supranumită „Capela Sixtină a Orientului”, este un complex monahal medieval, bine cunoscut pe plan mondial datorită „albastrului de Voroneț” din frescele sale exterioare. Mănăstirea este socotită drept cel mai reușit ansamblu al artei feudale moldovenești, inclusă în patrimoniul UNESCO, fiind ridicată în anul 1488, în numai 3 luni și 3 săptămâni, ceea ce constituie un record pentru acea vreme. Ctitorie din 1488 a lui Stefan cel Mare. Biserica manastirii cu hramul "Sf. Gheorghe" este o sinteza de elemente bizantine si gotice, realizata intr-o maniera proprie, de o ingeniozitate stralucita, rezultatul fiind, un stil nou, de o originalitate aparte - stilul arhitectonic moldovenesc. Pictura interioara a Voronetului este realizata in timpul lui Stefan cel Mare, avand ca model, iconografia bizantina si poarta pecetea epocii artistice stefaniene (stil sobru, concentrat, plin de maretie, reducand la esential imaginile si expresiile). Se remarca imaginea "Pantocratorului", "Cina cea de taina", "Impartasirea cu paine a apostolilor", "Impartasirea cu vin", "Spalarea picioarelor". Tabloul votiv il prezinta pe ctitor alaturi de doamna Maria Voichita, o fiica si fiul Bogdan, toti in costum de epoca. Pictura exterioara este de o exceptionala valoare artistica. "Judecata de apoi" capodopera unica in lume, cea mai ampla compozitie, se remarca prin intensitatea dramatica, bogatia imaginatiei, elementele de reinterpretare locala, armoniile coloristice in care predomina albastrul metalic si tonurile aurii.
Mănăstirea Humor - Gura Humorului - Ctitorită de marele logofăt Toader Bubuiog şi soţia sa, Anastasia, în anul 1530, mănăstirea se înscrie între monumentele de arhitectură medievală cu valoroase fresce pictate, atât la interior, cât și la exterior. Remarcabilă este pictura exterioară, care se caracterizează prin predominarea culorii roşii. Deşi peretele de nord, expus intemperiilor, are pictura deteriorată, peretele de sud încântă ochiul cu scene ca Asediul Constantinopolului, Parabola fiului risipitor, Viaţa Sf. Ierarh Nicolae și cele 24 de scene ale Acatistului Bunei Vestiri. Biserica este inclusă în lista monumentelor UNESCO.
Basilica Minor din Cacica - Gura Humorului - Construită între anii 1903-1904, pe locul primei biserici din lemn cu hramul Adormirea Maicii Domnului (ridicată în 1810), biserica romano-catolică a fost declarată sanctuar naţional în 1997, iar trei ani mai târziu a fost ridicată la rangul de Basilica Minor de către Papa Ioan Paul al II-lea. Construită în stil neogotic, biserica din cărămidă brută impresionează prin dimensiunile turlei (50 m înălţime) şi prin numeroasele ornamente din piatră. Remarcabile sunt vitraliile celor 5 ferestre ale prezbiteriului şi cele două ferestre laterale uriaşe, din sticlă colorată, din navele transversale. În spatele bisericii se află Grota Lourdes, construită în anul 1936 după modelul grotei de la Lourdes (Franța). Realizată în stil neogotic, are adâncimea și galeriile construite în formă de semilună.
Muzeul Memorial „Ciprian Porumbescu”- Ciprian Porumbescu - Amplasat într-un vechi conac, în inima unui parc dendrologic cu arbori seculari şi cu specii rare, muzeul adăposteşte o colecţie de exponate originale aparţinând marelui compozitor: pian, violoncel, bagheta de dirijor, husa viorii, albume, mobilier de epocă, fotografii, tipărituri, afişe, piese numismatice sau filatelice. Toate acestea amintesc de cel ce a compus nenumărate piese muzicale, renumite în țară și în străinătate: Baladă pentru vioară şi pian, Rapsodia Română, Imnul Unirii, opereta Crai Nou etc.
Casa memorială „Ciprian Porumbescu”- Ciprian Porumbescu - Casa Memorială „Ciprian Porumbescu “, inaugurată în 1953, reconstituie prin intermediul unor exponate autentice, reprezentând obiecte care au aparţinut familiei, o atmosferă de epocă, preponderent rustică, proprie mediului în care a trăit şi a creat întemeietorul muzicii româneşti moderne, Ciprian Porumbescu (1853-1883). Pe o bârnă din tavanul casei încă se mai poate desluşi semnătura lui Ciprian Porumbescu, scrijelită cu briceagul pe când era copil.
Mănăstirea Probota din Dolhasca - Biserica „Sf. Nicolae”, monument aflat în patrimoniul Unesco, este prima ctitorie a domnitorului Petru Rareş. Construită între 1530-1550, este o capodoperă arhitecturală şi iconografică. Pictura, atât cea interioară, cât şi cea exterioară este de o valoare inestimabilă, cu scene unice, atipice pentru pictura bizantină, dar des întâlnite în biserica occidentală.
Mănăstirea Moldoviţa din Vatra Moldoviţei - Ctitorită de Petru Rareş în 1532, Biserica „Buna Vestire”, aflată în patrimoniul mondial UNESCO, se remarcă prin temele iconografice Asediul Constantinopolului, Arborele lui Iesei şi Imnul Acatist. În muzeul mănăstirii se găseşte premiul Mărul de aur, acordat de Federaţia Internaţională a Jurnaliştilor şi Scriitorilor de Turism. Ctitorie din 1532 a domnitorului Petru Rares. Zidul de incinta închide un patrulater cu latura de 40 m, grosimea 1,20 m si înaltimea de 6 m. În coltul de nord - vest se afla clisiarnita, construita la începutul secolului al XVII - lea. Este una dintre putinele locuinte moldovenesti din secolul XVI-XVII, fiind construita între 1610-1612 de Efrem, egumenul Moldovitei. Biserica cu hramul "Bu na Vestire", continua conceptia constructiva, deplin cristalizata de artistii epocii de stralucire a lui Stefan cel Mare, aducând ca elemente specifice epocii raresiene, dimensiunile marite, tendinta de înaltare si sveltete. Elemente tipice goticului târziu transilvanean dovedesc ca la constructie au participat mesteri pietrari transilvaneni. Pictura interioara, repictata culoare peste culoare în secolul al XVII - lea, respecta continutul ideatic si programul iconografic al epocii lui Stefan cel Mare. Tabloul votiv în care este prezentat ctitorul împreuna cu familia sa, desi pastreaza caracterul unor portrete oficiale, vadeste preocuparea artistului de a reda prin intermediul tehnicii proprii portretului, viata launtrica a personajelor.