Turnul Sfatului - Situat între cele mai importante două pieţe ale oraşului, mai precis la colţul dinspre miază-noapte – răsărit al Pieţei Mari, Turnul Sfatului a fost din totdeauna simbolul caracteristic al oraşului Sibiu. Numele turnului provine de la funcţia de apărare asupra porţii de intrare în cea de-a doua incintă, situată în imediata apropiere a clădirii ce adăpostea primăria Sibiului, menţionată documentar în anul 1324. Având iniţial funcţia de turn de fortificaţie, de apărare, din a doua incintă de fortificaţie, acesta se prăbuşeşte parţial în anul 1585, în urma unui cutremur. Parterul şi primele două etaje aparţin astăzi construcţiei originale din sec. XIII.În anul 1588 turnul este reconstruit cu ajutorul contribuţiei cetăţenilor oraşului. În anul 1720 paznicii turnului primesc ordin din partea magistratului de a repeta la tobă, la fiecare jumătate de oră, bătaia ceasului. Acoperişul îşi schimbă înfăţişarea de-a lungul timpului, de la unul scund, piramidal, la cel piramidal octogonal înalt, flancat de patru turnuleţe care serveau drept semn de drept de judecătorie a oraşului.Forma actuală a turnului datează din lucrările de reconstrucţie executate între anii 1824-1826.Accesul în interior se face printr-o uşă de mici dimensiuni, de unde, prin intermediul unei scări spiralate, se ajunge la etajele superioare. Sunt 141 de trepte de urcat până la ultimul etaj.La penultimul etaj se poate observa mecanismul ceasului, iar ultimul etaj prezintă un punct de observaţie peste oraşul vechi.

Biserica Evanghelică Sibiu este una dintre cele mai impresionante clădiri gotice din Transilvania. A fost ridicată în sec XIV pe locul unde exista o veche biserică încă din secolul 12. Clădirea este dominată de turnul pe şapte nivele cu cele patru turnuleţe pe colţuri, semn că oraşul avea dreptul de condamnare la moarte (în latină ius gladii, literal „dreptul sabiei”). În turn se ajunge urcând 192 de trepte care se opresc la cele 4 turnuleţe de unde se oferă o vedere generală a oraşului. Punctul de observare este situat la 55 m. În turn se găsesc 3 clopote. Pentru multe secole aici se găsea locul de veghe al paznicului de incendii. Turnul bisericii are 73,34 m înălţime, este cea mai înaltă construcţie din Sibiu. - Piața Albert Huet FN, Sibiu 550182

Muzeul Astra - Loc ideal pentru păstrarea spiritului românesc autentic, Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului este aşezat într-un adevărat paradis, în rezervaţia naturală "Dumbrava Sibiului". Dispunând de un lac şi de peste zece kilometri de alei, muzeul prilejuieşte plimbări de tot felul, de la clasicul mers pe jos, până la un scurt tur cu trăsura sau cu sania. Vegetaţia luxuriantă îi ajută pe oameni să respire aer curat, dar şi să ignore pentru câteva minute sau ore agitaţia obişnuită a oraşului. O vizită în Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului are şi această caracteristică de a te face să uiţi cu uşurinţă de problemele zilnice, transpunându-te într-o lume diferită, cu care înveţi treptat să comunici. Este o lume creată demult, de secole, în decursul unei istorii în care românii şi-au creat un spaţiu al lor, care să-i deosebească de alţii, făcându-i să se simtă unici, creativi, conferindu-le un sentiment al statorniciei şi ajutându-i să reziste în faţa celor care au vrut să-i schimbe, într-un fel sau altul. Muzeul în aer liber se întinde pe o suprafaţă de 96 ha, din care expoziţia propriu-zisă ocupă 42 de hectare. Vizitatorii au la dispoziţie un Pavilion Muzeal Multicultural, cu birou de informare turistică inclus, două restaurante, două pensiuni, un spaţiu de joacă, 4 parcări, peste 10 km de alei, numeroase locuri de popas, spaţii destinate demonstraţiilor practice şi multe alte elemente menite să le facă şederea cât mai agreabilă. Muzeul ASTRA.  Strada Pădurea Dumbrava nr. 16, Sibiu

Podul Minciunilor este unul dintre cele mai importante simboluri ale oraşului. Reconstruit la 1859 de firma Friedrich Hütte în locul unui alt pod din lemn, Podul Minciunilor este primul pod de fontă din România. Pentru că a fost şi primul care nu a fost construit pe piloni, i s-a spus „podul culcat”. În limba germană cuvântul „culcat" (lugenmarchen) era omonimul cuvântului „minciună" şi a început să fie numit de către localnici „podul minciunilor" de unde au apărut legendele care-i justifică denumirea. Dintre numeroasele legende legate de acest pod, cea mai populară rămâne legenda potrivit căreia dacă cineva spune o minciună cât timp se afla pe pod, acesta se va prăbuşi. Loc preferat de tinerele cupluri pentru promenadă, podul se remarcă prin piesele de rezistenţă decorate cu rozete si cu câte un brâu de elemente înscrise în cercuri descrescătoare ornate cu motive vegetale şi geometrice neogotice. Acestea poartă pe latura sudică stema Sibiului, iar pe latura nordică inscripţiile "1859", respectiv "Friedrich Hütte". Cele patru piedestale de la capătul podului, mai robuste, realizate din piatră, susţin corpuri de iluminat din fontă turnată. Balustrada metalică a podului constă din opt panouri cu cercuri cu decor radial, goticizant. Piața Mică, Sibiu 550182

Turnul Scarilor Sibiu- Piata Huet nr.3. Construit in secolul XIII, este unul dintre cele mai vechi edificii din Sibiu. Forma actuala dateaza din 1542. La primul nivel, turnul reprezinta o trecere boltita prin care se ajunge la scarile care fac legatura dintre "Orasul de Sus" si "Orasul de Jos".

Turnul Gros - Str. Cetatii nr.5, Sibiu. Turnul Gros, construit in 1540, facea parte din seria de rondele de aparare a cetatii, avand mai multe niveluri defensive, si fiind considerat o adevarata "masina de razboi". Dupa 1788, cand si-a pierdut rolul defensiv, spatiul a fost reamenajat pentru a gazdui primul teatru din oras. In 1898, in sala acestuia a avut loc prima proiectie cinematografica din Sibiu. Recent renovat, astazi gazduieste Filarmonica de Stat a Sibiului.

Turnul Dulgherilor - Str. Cetăţii , Sibiu- 1337 - 1366 - Este un turn de flancare alipit incintei a III-a, având la bază un plan circular. De la nivelul cornişei, turnul primeşte forma unei prisme octogonale încheiată în porţiunea superioară printr-o parte ieşită în exterior susţinută de console cu guri de păcură între arce. A fost restaurat în 1967. Zidul care face legătura cu Turnul Olarilor este o reconstrucţie recentă a vechiului zid de apărare.

Turnul Olarilor - str. Cetăţii, Sibiu - A fost construit în sec. XV  din piatră şi consolidat un secol mai târziu. Partea superioară, ieşită în afară, se sprijină pe o înşiruire de console cu guri de aruncare. De jur împrejur sunt amplasate câte cinci lăcaşuri de tragere pentru archebuze. Sub streaşină: metereze în formă de trepte.

Turnul Archebuzierilor - Strada Cetății, Sibiu 550160 -1357 – 1366 - Este cel mai sudic dintre cele trei turnuri păstrate în str. Cetăţii. Turnul are forma unei prisme octogonale cu partea superioară ieşită în afară, Este cel mai sudic dintre cele trei turnuri păstrate în str. Cetăţii. Turnul are forma unei prisme octogonale cu partea superioară ieşită în afară, sprijinită pe console în ale căror arce de legătură sunt plasate guri de aruncare.pe console în ale căror arce de legătura sunt plasate guri de aruncare.

Turnul de Poartă - Strada Mitropoliei 2, Sibiu 550179 -Turnul de apărare lipit de clădirea vechii primării, a fost ridicat în sec. XIV şi este unul dintre cele mai bine păstrate turnuri din a treia incintă de apărare. Are un plan dreptunghiular cu un gang de trecere boltit.

Bastionul Soldisch - Strada Bastionului 6, Sibiu 550177 -Ridicat între 1622-1627 ca fortificaţie de apărare a oraşului de sus, este cronologic ultimul dintre bastioanele oraşului. În partea superioară are un brâu pronunţat care avea rolul de a împiedica sprijinirea scărilor de asalt. Bastionul este, ca dimensiuni, redus faţă de bastionul Haller. Este în formă de jumătate de treflă cu latura lungă orientată spre Aleea Filosofilor. Pe latura exterioară a bastionului este ataşată cea mai frumoasă stemă a oraşului pe o placă de marmură albă. Zidul bastionului mai păstrează pe latura de nord patru ghiulele încastrate în el.

Bastionul Haller - Bd. C. Coposu si str. Pompei Onofreiu nr.8; 1552. Construcţia în formă de pică este iniţiată de generalul austriac Castaldo în timpul primariatului lui Petru Haller. Arhitect a fost Alessandro Clippa şi meşteri Peter Nürnberger si Georg Waahll. Bastionul a fost terminat în anul 1553. Bastionul este construit din cărămidă şi umplut cu pământ, având zidurile de o lungime totală de 223 metri şi înălţimea maximă a zidului de 9 metri. Pentru o mai bună apărare, zidurile erau prevăzute la cca 1 metru de limita superioară cu distanţiere, realizate din piatră, pentru a împiedica instalarea scărilor de asediu. Se păstrează deschiderile cazematelor pentru tunuri, atât spre Turnul Gros (două) cât şi spre str. Manejului (trei). În 1771 pe bastion se construieşte şcoala de călărie (manejul), iar în primul deceniu din secolul XX se ridică edificiul actual al Spitalului de neurologie.

Zidul de pa strada Cetatii - Zidul isi pastreaza aspectul din a doua jumatate a secolului al XV-lea, cand a fost refacut din caramida si prevazut cu drumul de straja. Strada Cetatii este flancata de trei turnuri de aparare foarte bine conservate ce apartin celei de-a treia centuri de fortificatie. Acestea poarta numele breslelor raspunzatoare de constructia,intretinatoare si apararea lor :turnul Dulgherilor, Turnul Olarilor si Turnul Archebuzierilor. Toate cele trei turnuri prezinta o arhitectura diferita, fiind construite in perioade diferite, fiecare breasla incercand sa-si impuna propiul stil.

Turnul Forkesch Medias, sau Turnul Aurarilor, era unul dintre cele trei turnuri principale ale sistemului de fortificaţie al oraşului. Este un turn masiv, construit între anii 1494-1534, situat în sudul vechiului oraş. În partea superioară, până în anul 1880 a existat un ceas care bătea gongul la fiecare oră.

Turnul Fierarilor Medias a fost ridicat în secolul al XVI-lea în stil baroc, deasupra Canalului Morii, care aducea apa pârâului Moşna, de la Izvorul Rece în oraş. Turnul are în partea superioară guri de aruncare şi goluri de tragere. Pe faţada sudică într-un panou marcat de două coloane şi două arcade geminate, este consemnat faptul că, în anul 1641, meşterii Martin Petri şi Petri Michaelis au terminat renovarea acestuia

Turnul Pietrarilor Medias - Construit în perioada 1504-1534 cu rolul de poartă de intrare în Mediaş, acest turn a fost dat în grijă breslei pietrarilor şi a zidarilor. În 1705 a fost atacat de armata curuţilor fiind foarte avariat şi necesitând lucrări de reconstrucţie, la care s-au adăugat şi elemente în stil baroc.

Turnul Croitorilor Medias - În vârful turnului se afla semnul breslei croitorilor, cei care erau responsabili cu apărarea acestui punct al cetăţii. La ultimul nivel al construcţiei, sunt o serie de guri de aruncare, prin care se lansau proiectile, apă sau ulei fierbinte. Acest turn a fost parţial înglobat în clădirea primăriei, în anul 1616.

Palatul Brukenthal din Piaţa Mare nr. 4 Sibiu 550163 - este edificiul cel mai reprezentativ al Sibiului. Această clădire se deosebeşte de marile palate construite în spaţii deschise, deoarece este limitat de existenţa parcelelor iniţiale. Palatul a fost construit pe locul a două case medievale. Una dintre acestea a aparţinut familiei Kloknern, moştenită de soţia guvernatorului, de la tatăl ei. Într-o a doua fază, Brukenthal a achiziţionat şi clădirea aflată spre nord, fosta proprietate a senatorului Offner. Pentru construcţia palatului a fost adoptat un plan închis cu o curte interioară, organizarea spaţiilor realizându-se prin sublinierea primului etaj, unde se află amplasate, la faţadă, cele mai importante cinci încăperi (salonul, camerele de vizită, cabinetele) decorate cu tapet, elemente de tâmplărie artistică şi mobilate cu sobe de faianţă. Încăperile din flancuri sunt decorate cu elemente de inspiraţie orientală. Între 1786 şi 1788 se definitivează şi curtea a doua, rezervată unor spaţii gospodăreşti şi grajdului (supraetajat şi transformat în bibliotecă). O atenţie deosebită se acordă elementelor artistice, exterioare şi interioare, elementelor de pietrărie, lucrărilor de sculptură şi portalurilor (principal şi secundar, în curte). La realizarea acestui impunător edificiu şi-au dat concursul numeroşi meşteri de seamă dintre care îi amintim pe sculptorul clujean stabilit în Sibiu, Simon Hoffmeyer, pietrarul Anton Hertzum, meşterul constructor şi dulgher Franz Burger. La nivelul parterului, ancadramentul de piatră al portalului este decorat cu elemente de plastică, dintre care remarcăm blazonul aurit al lui Samuel von Brukenthal, alături de alte elemente din repertoriul baroc, cum sunt urnele, rozetele, festoanele. Canaturile porţii, executate din lemn de stejar, sunt decorate în relief cu emblemele artelor, picturii şi muzicii (bufniţa, scutul Minervei cu chipul Meduzei Gorgona, paleta de pictor) şi al abundenţei (cornul cu fructe şi alte produse agricole). Portalul principal asigură accesul spre interiorul palatului, apoi spre curte. Aici se află un al doilea portal care respectă organizarea portalului principal. La parter, în gangul porţii, în stânga, se află un ancadrament de uşă care provine de la casa Teutsch (str. Tipografilor nr. 4), fiind opera lui Thomas Lapicida, din anul 1552. La primul etaj se află apartamentul proprietarului, de asemenea, apartamente pentru oaspeţi, iar cel de al doilea etaj este rezervat colecţiilor, precum şi bibliotecii, situate iniţial în aripa transversală. Sala de muzică a fost tapetată cu tapet floral oriental dintr-o fină pânză de in, iar încăperile situate de o parte şi alta, cu tapet de mătase de culoare roşie. Cabinetele din flancuri au tapiserii chinezeşti din hârtie cu motive orientale: păsări exotice, pomi şi tufe cu flori. Cu deosebit simţ artistic au fost realizate ancadramentele şi canaturile uşilor, tocurile şi obloanele ferestrelor decorate cu chenare, medalioane, baghete cu perle şi rozete. Printre cele mai valoroase elemente se numără supraportele în număr de douăsprezece, realizate din lemn de tei sculptat în relief şi aurit. Sursa de inspiraţie a opt din acestea sunt de asemenea, operele lui Ovidiu: în dormitorul din stânga se află patru scene din “Istoria lui Bacchus” (Metamorfoze), iar în dreapta alte patru scene, "Clytia transformată în floarea soarelui" (Metamorfoze), "Luna şi Endymion" (De arte), "Narcis transformat în floare" (Metamorfoze) şi "Poetul Arion salvat de delfin" (Faste).Galeria de Artă Europeană. 

Casa Albastră - Piața Mare 5, Sibiu 550163 -sf. sec. XV-înc. sec. XVI, cca. 1783, sec. XX. Flancând Palatul Brukenthal în partea dreaptă, Casa Albastră a fost transformată de baronul Lambert von Morringer într-o clădire aparţinând Barocului târziu (sec. XVIII). Fundaţia clădirii datează din secolul al XV-lea. Corpul din spate al clădirii găzduise între 1768-1783 spectacole de teatru. În 1769 s-a practicat o deschidere spre Uliţa Balului (str. Xenopol). Denumirea de “Casa albastră a oraşului” datează din anul 1819. Între 1858-1862 a fost sediul Societăţii de Ştiinţe Naturale. La mijlocul sec. XIX aici au funcționat magazinul de confecții ‘La ducele de Reichstadt’ și Academia de Drept (între 1858-1862). Vechea stemă a Sibiului este pictată pe faţadă. În prezent adăposteşte sectoare de activitate ale Muzeului Brukenthal, Laboratorul zonal de restaurare, Sector administrativ, contabil, financiar). Zidăria corpului principal la parter este din cărămidă având şi o grosime considerabilă:120 cm. În Casa Albastră se află Galeria de Artă Românească (intrarea la etajul al II-lea al Palatului Brukenthal), o modernă sală multimedia pentru conferinţe şi expoziţii şi laboratoarele de restaurare.

Casa Generalului - Strada Arhivelor 2, Sibiu 550164 - sec. XV-XVIII, sec. XX - Clădirea prezintă o deschidere boltită care duce în Str. Arhivelor. Acest acces a fost deschis în 1558 şi amplificat în 1775, moment în care casa a suferit transformări. În a doua jumătate a sec. XV, în jur de 1475, casa era în proprietatea lui Paul Horwath - Remser. În sec. XVI, proprietatea din dreapta a trecut în posesia lui Albert Huet, jude regal, apoi în proprietatea familiei Baussnern. În 1779 clădirea a fost achiziţionată de către Magistratură, pentru ca între anii 1784 - 1904 aici să-şi aibă sediul Comandantul general al trupelor austriece din Transilvania. Din acest motiv casa poarta numele de Casa generalului.

Casa Haller - Piața Mare 10, Sibiu 550163 - sec. XV-XVI; sec. XX.  Casa Haller, construită în stil Renascentist, păstrează multe elemente din clădirea originală din sec. 15-16 cum ar fi portalul cu blazon, intrarea în arcade şi decoraţiunile. Casa a aparţinut, pe rând, mai multor personalităţi locale. În jur de 1475 casa se afla în proprietatea lui Hyeronimus Schneider, apoi a lui Michael Gereb, spre 1490 a lui Johannes Agatha, Szervatius Holzschuch, iar din 1524 a lui Michael Altemberger. În 1537 Michael Altemberger o vinde lui Petrus Haller care a păstrat-o în familie timp de 354 de ani. Petrus Haller a transformat clădirea gotică anterioară, dând acesteia aspectul actual renascentist. Accesul în gangul porţii se face printr-un portal prevăzut cu un ancadrament de formă semicirculară în partea superioară. Montanţii sunt compuşi din câte o coloană adosată cu capitel corintic. Timpanele arcului sunt decorate cu trofee realizate în relief. Antablament are cornişa sprijinită pe o friză de denticule, iar în ax se află blazonul lui Petrus Haller. Deasupra, e prevăzută cu un fronton, în centrul căruia apare un medalion circular cu un portret de războinic văzut din profil. În curte, pe latura stângă, se pot vedea turnul - locuinţă păstrat din clădirea iniţială în stil gotic precum şi un ancadrament înzidit, în pasajul boltit.

Casa Weidner-Reussner-Czekelius - Piaţa Mare 16 - sec. XV-XVIII (1582, 1652); transf. sec. XX - Casa se numeşte Weidner Reusner Czekelius, după numele proprietarilor. În gang se afla un ancadrament din piatră sculptată din 1582, care îl reprezintă pe Johann Reusner II. Portalul principal reia motivul întâlnit la casa Haller, dar central are amplasat blazonul primarului Johann Reussner jun. Blazonul este însoţit de data 1652 şi de monograma EN (Elias Nicolai). Portalul în sine este mai vechi cu cel puţin o sută de ani. În gangul porţii mai există un cadru de uşă din piatră sculptată. În centrul antablamentului este plasat un ecuson de forma unui scut lăţit cu vârful rotunjit, încărcat cu cifrul CW (Czirves - Servatius - Weidner jun.) însoţit de anul 1582. Partea din dreapta, unde se află portalul, a aparţinut familiei Weidner, apoi senatorului Johann Reussner junior, corpul D ajungând apoi, în ultimul sfert al sec. XV, în proprietatea familiei Czekelius. Actuala casă, care în 1875 era constituită din două clădiri cu numere diferite, este compusă din şapte corpuri. Construcţia a suferit modificări esenţiale în sec. XX, parterul fiind transformat într-un şir de magazine.

Fostul Seminar Iezuit, azi Casa Parohială romano-catolică - Vechime: 1726-1739, cu fragmente din sec. XV. - Alipită Bisericii Romano-Catolice „Sf. Maria” (1726-1733), clădirea face parte din complexul eclezial ridicat în 1739 pe locul unor clădiri publice demolate, mai puţin subsolurile în care sunt prezente elementele specifice construcţiilor Sibiului gotic. De asemenea, corpul din dreapta din Piaţa Mare păstrează şi parterul vechii clădiri, din sec. XV. Clădirea a fost destinată locuirii preoţilor bisericii şi Colegiului Iezuit. Întregul complex a fost edificat în spiritul contrareformei promovate de Casa Habsburg ca suverani ai Imperiului şi principi ai Transilvaniei, într-un oraş profund protestant. Ansamblul arhitectonic – biserica, colegiu – este ilustrativ ca citat cultural specific expresiei iluminismului vienez. În sec. XIX, până la construcţia actualului Liceu „Gheorghe Lazăr”, a funcţionat aici Colegiul de Stat (Gymnasium(Staats-) K.u.). 

Casa Artelor - Fosta Hală a Măcelarilor, azi Casa Artelor, Piaţa Mică 21.  sec. XIV; 1789 - Iniţial a funcționat ca hala măcelarilor, documentată din 1370, ulterior a aparţinut postăvarilor iar prin sec. XVIII a fost folosită şi ca depozit de cereale. În 1765, pentru scurt timp a fost folosită ca sală de teatru. Faţada principală e caracterizată prin ritmul egal al celor 8 arcade semicirculare de la parter, pe pile masive din caramidă, evazate spre bază, cărora le corespund 8 ferestre (6 ochiuri) la etaj. Pe faţadă este figurată în relief o stemă a oraşului datând din 1789, anul unei restaurari. Stema inclusă într-un medalion circular, ancadramentele liniare ale ferestrelor şi cornişa profilată sunt singurele elemente decorative. La parter se află 11 mici încăperi boltite semicilindric, iniţial destinate comerţului, accesibile din loggie. La etaj se află o singură încăpere mare, cu ferestre spre toate cele patru faţade.

Muzeul de Etnografie Universală „Franz Binder” - Casa Hermes - Fosta Casă a Asociaţiei Meseriaşilor (Casa Hermes), Piaţa Mică 11 (P-ţa Huet nr. 11). 1867 - Denumită iniţial “Casa Asociaţiei Micilor Meseriaşi” (Burger- und Gewerbeverein-Haus), a fost construită între anii 1865-1867 si inaugurată la 24 noiembrie 1867, devenind sediul administrativ al acestei Asociaţii, precum şi un loc destinat desfăşurării unor activităţi diverse, cum ar fi cele de club, bibliotecă, școlarizare a calfelor şi expoziţii de produse meşteşugăreşti. În prezent, adăpostește Muzeul de Etnografie Universală Franz Binder, deschis în 1990. Deşi nou construită în sec. XIX, pe fundalul unor mărturii relativ puţine ale construcţiilor anterioare (o construcţie din lemn, o construcţie din piatră, urme de ceramică gulerată, fragmente din zidul de bază din partea de vest), clădirea prezintă importanţă din punct de vedere istoric prin faptul că este situată în partea centrală, cea mai veche, a oraşului Sibiu şi, totodată pe considerentul că, odinioară, aici au locuit personalităţi ale vremii – comite ai saşilor, judecători regali - sec. XVII -XVIII. Acest fapt este atestat de cele trei plăci din piatră, aplicate ulterior pe peretele ce separă holul în partea de vest, al noii clădiri, care fac referire la proprietarii vechii clădiri, anterioare Casei Asociaţiei Micilor Meseriaşi, respectiv, actualei Case Hermes. Pe (2) placa din mijloc se află sculptat blazonul fostului comite al saşilor Johannes Lulay. În partea dreaptă şi stângă se află două plăci inscripţionate - (1) cea din stânga indică ANNA MARIA FRANKLIN/ GEBORENE/ ROSENAURIN, iar (3) cea din dreapta VALENT(IN) FRANCK/ JUDEX REGIUS/ ANNO 1695/ DIE 6 IUNII/. Denumirea simbolică de Casa Hermes pentru fosta Casă a Asociaţiei Micilor Meseriaşi a fost dată în perioada de după cel de-al doilea război mondial, prin asociere cu denumirea şi semnificaţia Zeului Hermes din mitologia greacă - ca zeu al comerţului – având în vedere că aici a fost sediul breslelor şi că, în Evul Mediu, Piața Mică era locul de vânzare a produselor meşteşugăreşti.

Muzeul de Etnografie și Artă Populară Săsească „Emil Sigerus” - Piața Mică 21, Sibiu 550182 - Înfiinţat în anul 1997, Muzeul de Etnografie şi Artă Populară Săsească EMIL SIGERUS vine să umple un gol resimţit de muzeologia românească datorat reprezentării reduse a contribuţiei pe care saşii şi-au adus-o la formarea şi îmbogăţirea culturii româneşti în cei peste 800 de ani de locuire în spaţiul transilvan. Patrimoniul său numără aproape 7000 de piese: colecţia Emil Sigerus transferată din patrimoniul fostului Muzeu Carpatin (întemeiat în 1885) şi colecţiile de valoare aparţinând lui Julius Bielz, Wilhelm şi Gisela Rosa Richter, Carl Engber şi Erwin Ulbrich. O prima expoziţie permanentă are ca temă "Civilizaţia transilvană. Meşteşugul cahlelor", valorificându-se astfel un nucleu patrimonial de o excepţională valoare documentară. "Cahle Transilvane (Sec. XV-XIX)" Studiul istoriei şi specificului meşteşugului cahlelor a constituit, în ultimele decenii, o temă frecventă a cercetărilor de istorie medievală şi etnografie, contribuind la adâncirea cunoaşterii modului de viaţă şi a culturii poporului nostru, a relaţiilor sale economice şi culturale cu popoarele Europei, a raportului de convieţuire şi influenţare reciprocă dintre români şi naţionalităţile conlocuitoare: saşi, unguri şi secui. Apariţia primelor cahle este legată de evoluţia oraşelor în secolele XIV - XV, când s-a dezvoltat o organizare superioară a meşteşugurilor, sub forma breslelor. Acestea deţineau o tehnologie avansată şi o serie de "secrete" tehnice. De exemplu, documentul de reînnoire a statutelor breslelor, din anul 1376, atesta că olarii din Sibiu, Sighişoara, Sebeş şi Orăştie erau organizaţi într-o breaslă aparte "lutifigulorum fraternitas".

Casa Altemberger - Muzeul de Istorie - Strada Mitropoliei nr.2, Municipiul, Sibiu 550179 - Clădirea care adăposteşte muzeul este un important monument de arhitectură gotică, al cărui nucleu l-a constituit casa primarului Thomas Altemberger. Construcţia a fost ridicată la sfârşitul sec. XV şi este cel mai mare ansamblu gotic civil din România. Expozițiile Muzeului de Istorie Casa Altemberger oferă o privire de ansamblu despre evoluția comunităților umane din sudul Transilvaniei (cu accent pe orașul și împrejurimile orașului Sibiu), începând din cele mai vechi timpuri în care se regăsesc aici urme umane – epoca paleolitică – și până în perioada modernă (inclusiv Monede și medalii de aur și Tezaurul de argintărie liturgică și laică). Este vorba despre 10 expoziții realizate într-un format deosebit, foarte atractive și cu impact deosebit, vizual și informațional. Etichetele sunt traduse în limbile germană și engleză și, în fiecare sală, rulează câte un LCD cu informații despre epoca reprezentată în modulul respectiv.

Muzeul de Istorie Naturală - Strada Cetății 1, Sibiu 550160 - Bazele muzeului au fost puse în 1849, prin înfiinţarea Societăţii Ardelene de Ştiinţe Naturale (Siebenbürgischer Verein für Naturwiessenschaften), din care au făcut parte personalităţi marcante ale vieţii ştiinţifice şi culturale interne şi internaţionale. Sediul Societăţii Ardelene de Ştiinţe Naturale, a cărui inaugurarea festivă a avut loc în data de 25 mai 1895, a fost construit de către arhitectul clujean C.W. Friedrich Maetz. Clădirea este plasată în porţiunea dintre incintele a III-a (demolată) şi a IV-a. Faţada principală, de conformaţie neoclasică, are un portic cu patru coloane ionice deasupra căreia se află un balcon cu balustradă. Spre balcon se deschid trei uşi dreptunghiulare înscrise în arc de descărcare semicircular prevăzută cu cheie de arc în formă de volută. Cele trei axe sunt separate prin patru coloane corintice adosate care susţin un antablament cu friză inscripţionată cu cifra MDCCCXCIV (1894). Colecţiile muzeului însumează aproape 1.100.000 de piese din domeniile geologiei, paleontologiei, botanicii şi zoologiei, aflându-se din acest punct de vedere pe locul doi în reţeaua naţională de profil. În data de 21 decembrie 2007, a fost deschisă cea mai modernă expoziţie de istorie naturală din România, în prezenţa ministrului Culturii, Adrian Iorgulescu, a primarului oraşului Sibiu, Klaus Werner Johannis şi a prefectului judeţului Sibiu, Ioan Mitea. Din punct de vedere tematic, expoziţia şi-a păstrat caracterul sistematic, prezentând principalele grupe de animale în evoluţia lor filogenetică. Novatoare sunt scenografia prezentării şi soluţiile muzeotehnice adoptate. Astfel, în noua configuraţie, s-a acordat o importanţă deosebită prezentării dioramate, piesele fiind aşezate în display-uri în care se reproduce habitatul fiecărui animal în cadrul unui ecosistem. Numărul de piese s-a redus dar fără să fie afectată diversitatea. S-a recurs la o cantitate mult mai mare de materiale complementare, respectiv texte explicative, imagini statice şi imagini în mişcare. Selecţia tuturor materialelor încorporate în butaforie s-a făcut pe criteriul compatibilităţii iar calitatea microclimatului din sectorul expoziţional este asigurată prin climatizare generală.

Muzeul de Farmacie - Piața Mică 26 Ground Floor, Sibiu 550182 - A fost deschis în anul 1972, iar colecţiile muzeului reunesc peste 6.600 de piese din secolele XVI-XIX. Ele provin din 67 de surse și anume: farmacii, oficii farmaceutice, instituţii medicale și persoane particulare, din 32 de localităţi din ţară. Clădirea în care funcţionează muzeul, situată în Piaţa Mică, este monument istoric și de arhitectură cu elemente gotice si renascentiste, datând din anul 1568. În această clădire a funcționat una din cele mai vechi farmacii sibiene, “La Ursul Negru” .Muzeul este format din oficiu, laborator şi o expoziţie homeopatică (alcătuită din 2900 de piese). Prima încăpere a acestui muzeu - oficina - este un element tradiţional în configuraţia farmaciilor, având funcţia de prezentare a produselor medicamentoase. Mobilierul a fost executat la Viena în anul 1902 și a aparţinut fostei farmacii  "La vulturul negru”.  Dintre instrumentele prezentate în prima încăpere reţine atenţia un mojar din bronz, datat 1597, care era folosit în operaţiile preliminare de preparare a medicamentelor, fiind cel mai vechi obiect din colecţie. Printr-un coridor îngust se ajunge în cea de a doua încăpere, unde sunt expuse instrumente medicale şi câteva truse chirurgicale, foarfeci şi microscoape, precum şi ilustraţii preluate după documente şi publicaţii vechi. Spaţiul afectat laboratorului farmaceutic ilustrează complexitatea proceselor de elaborare a medicamentelor și evoluţia acestora, în strânsă concordanţă cu evoluţia concepţiilor medicale şi farmaceutice. Sunt prezentate aici balanţe de diferite tipuri, mojare, maşini pentru zdrobirea şi măcinarea materiilor prime, filtre, distilatoare, recipiente metalice şi ceramice, sticlărie de laborator etc. Cea de-a treia şi ultima din încăperi este rezervată homeopatiei. La noi această practică s-a bucurat de o mare popularitate, promotorul acestei practici, Samuel von Hahnemann activând timp de peste un an aici, ca şi secretar al baronului Samuel von Brukenthal. Colecţia homeopatică a muzeului cuprinde peste 2900 piese, respectiv truse şi flacoane cu preparate homeopatice, care au fost preluate de la vechea farmacie "La Îngerul". În această încăpere mai pot fi văzute şi materiale documentare privind activitatea farmaceutică. De amintit prima ediţie a Farmacopeei Romane, apărută la Bucureşti în 1862

Muzeul de Vânătoare „August von Spiess” - Strada Școala de Înot 4, Sibiu 550005 - Muzeul Cinegetic "August von Spiess", a fost deschis pentru public în 1966 şi reorganizat în 1981 într-o cochetă vilă în stil românesc care a aparţinut colonelului-vânător Spiess, o autoritate în domeniu ce a deţinut pentru mulţi ani funcţia de Maistru de Vânătoare a Casei Regale. Colonelul a fost un vânător renumit, menţionat în analele internaţionale de cinegetică şi participant la un lung safari în Africa, de unde a adus piese deosebit de valoroase care acum fac parte din colecţia Muzeului Cinegetic. La ora actuală patrimoniul muzeal numără 1.577 de piese, unele cu o vechime de peste 100 de ani, achiziţionate de la colecţionari sau provenite din donaţii acumulate începând cu sfârşitul secolului al XIX-lea, în cea mai mare parte, din trei colecţii importante: „August von Spiess”, „Emil Witting” şi „Colecţia Societăţii Ardelene de Ştiinţe Naturale din Sibiu”. Circuitul muzeal se deschide cu o panoramă a istoriei uneltelor şi armelor de vânătoare, sala a doua familiarizează vizitatorul cu avifauna cinegeticã, sala cu numărul trei este rezervatã vânatului mare. Ultima salã este rezervatã trofeelor africane. Expoziţia reflectă evoluţia ustensilelor şi armelor de vânătoare de-a lungul timpului şi pune în evidenţă varietatea vânatului din ţara noastră, cât şi calitatea deosebitã a trofeelor lui, trofee care au obţinut numeroase medalii cu ocazia diferitelor expoziţii din ţarã şi străinătate. Muzeul a fost restaurat şi reorganizat în perioada 2006-2007, fiind redeschis publicului la 25 februarie 2007 sub denumirea de Muzeul de Vânătoare „August von Spiess”, in prezent poarta denumirea de Muzeul Cinegetic „August von Spiess”.

Catedrala Sfânta Treime din Sibiu - Strada Mitropoliei 33, Sibiu 550179 - 1902-1906 - Ideea ridicării unei catedrale ortodoxe în oraşul de reşedinţă al Mitropoliei-Sibiu, a aparţinut, mai întâi, marelui mitropolit Andrei Şaguna, care printr-o circulară trimisă în eparhie în preajma Crăciunului anului 1857, după ce în toamna aceluiaşi an a obţinut aprobarea Împăratului Franz Joseph I, îi îndemna pe preoţi şi pe credincioşi să contribuie la ridicarea catedralei.În urma apelului făcut s-a început organizarea colectei propriu-zise, primul donator fiind însuşi Împăratul Franz Joseph I care a donat 1000 de galbeni, urmat apoi de guvernatorul Transilvaniei cu 50 de galbeni, de mitropolitul Andrei cu 2000 de florini şi de mulţi alţii.Lucrările au început abia în anul 1902 şi au continuat până în 1904, când biserica a fost pusă sub acoperiş, fiind coordonate de către arhitectul Sibiului de atunci Iosif Schussnig. Planul catedralei a fost acceptat în urma unui concurs la care s-au prezentat 31 de arhitecţi, fiind declarat câştigător planul arhitecţilor Virgil Naghy şi Iosif Konemer.În ziua de 13 dec. 1904 au fost sfinţite şi aşezate în cele două turnuri cele 4 clopote. S-au confecţionat apoi iconostasul şi strănile în Bucureşti, la firma lui Constantin Babic, a fost introdusă lumină electrică şi a fost pictată cupola. Pictura acesteia ca şi a iconostasului a fost făcută de către Octavian Smighelschi, originar din satul Ludoş, judeţul Sibiu.La 30 aprilie 1906, catedrala a fost sfinţită de către mitropolitul Ioan Metianu, împreună cu episcopul său sufragan de la Arad, Ioan Papp, alături de un ales sobor de preoţi şi diaconi. La sfinţire a fost prezent şi profesorul Nicolae Iorga.

Biserica Romano-Catolică Sfânta Treime - Piața Mare 3, Sibiu 550163 - Biserica parohială romano-catolică "Sf. Treime” a fost construită de iezuiţi între anii 1726-1733 în spiritul barocului timpuriu vienez. A fost sfinţită în 13 septembrie 1733 de către episcopul Transilvaniei Gregor von Sorger. Turnul care este detaşat de navă a fost terminat în 1738 şi are patru nivele înalte şi o cupolă. Turnul Bisericii Romano-Catolice măsoară 47 metri şi adăposteşte trei clopote masive şi un ceas cu două cadrane. Cele trei clopote au fost montate prima dată în sec. XIX. Cel mai mare clopot are 570 kg şi poartă următoarea inscripţie: “A sunat crucea lui Cristos copiilor Cerului şi Pământului, dintr-o donaţie a Magdalenei Filek”. Al doilea clopot cântăreşte 325 kilograme şi a fost turnat în 1864 în cinstea Sf. Adalbert, episcop şi martir al lui Cristos. 140 kilograme are cel mai mic clopot şi poartă inscripţia: “Sf. Maria binecuvântată născătoare de Cristos, roagă-te pentru noi. Din donaţiile sibienilor şi arta lui Friedrich Kauntz răspândesc din nou laudă Neprihănitei.” În 1916 clopotele au fost confiscate şi topite. Au fost refăcute în forma originală de firma lui Friedrich Kauntz şi sfinţite în 29 martie 1931. La nivelul străzii, turnul prezintă un gang boltit care permite accesul spre Piaţa Mică. În capătul opus turnului, coama acoperişului este prevăzută cu un turnuleţ lanternă. În 1927 (iunie) turnuleţul vechi este înlocuit cu o cruce mare, actualul turnuleţ fiind de construcţie mai recentă (1971-1975). Acoperişul bisericii este în două ape, coama paralelă cu faţadele laterale, are spre Piaţa Mare trei lucarne semicirculare de tablă şi o lucarnă mare, dreptunghiulară cu fronton triunghiular acoperit în două ape. Exteriorul monumentului este destul de sobru, celor şapte ferestre de la primul nivel (spre Piaţa Mică există doar şase axe) fiindu-le suprapuse altele, mai mici, dreptunghiulare, având ancadramente de piatră cu ecuson central. În flancurile faţadei spre Piaţa Mare se află două uşi de formă dreptunghiulară, încoronate cu câte un segment de cerc profilat: prima facilitează accesul în biserică, următoarea în casa parohială. Structura interioară este cea de biserică sală de formă dreptunghiulară, având o tribună pe latura sudică. În interior se remarcă pilaştri masivi de susţinere a bolţii. Iniţial, interiorul bisericii era văruit în alb iar geamurile aveau sticla incoloră, deci biserica era mult mai luminoasă decât acum. Pictura navei aparţine pictorului german Ludwig Kandler şi a fost realizată în 1904.

Biserica Romano-Catolică Ursulinelor - Strada General Magheru 36, Sibiu - Prima biserică a fost ridicată pe acest loc de călugării dominicani în 1474 în stil gotic. A funcţionat ca mănăstire dominicană până în 1543, când, cu ocazia reformei religioase ce a determinat trecerea unei mari părţi a populaţiei săseşti la religia lutherană, lăcaşul de cult a intrat în posesia lutheranilor. În anul 1728, după eliberarea Transilvaniei din sfera de influenţă otomană şi instaurarea administraţiei austriece, complexul de edificii al fostei mănăstiri dominicane a fost atribuit călugăriţelor ursuline şi populat de un grup de călugăriţe aduse de la Pojon. Călugăritele ursuline au refăcut biserica în perioada 1728-1733, în stil baroc. În interior, biserica se prezintă ca o biserică-sală în stil baroc, numai o capelă laterală şi sacristia şi-au păstrat stilul gotic. Bolţile în stil gotic au fost distruse şi înlocuite cu un tavan, doar deasupra balconului unde se află corul se mai află o boltă semicilindrică. În biserică se află trei altare de dată relativ recentă: Altarul principal conţine o icoană având ca temă încoronarea Maicii Domnului. Altarul lateral din partea dreaptă conţine o pictură centrală în care este reprezentată viziunea Sfintei Angela de Merici, în care i se arată Sfânta Ursula. La partea de sus a altarului se află icoana Sfântului Emeric. Altarul lateral din partea stângă o reprezintă în pictura centrală pe fondatoarea ordinului maicilor ursuline, sfânta Angela de Merici, instruind copiii. În partea superioară a altarului se află icoana regelui Ştefan cel Sfânt. Pe pilaştrii interiori sunt amplasate statuile diferiţilor sfinţi care se bucurau de o cinstire specială din partea maicilor. Un element inedit îl constituie inscripţia de deasupra arcului de triumf, care aminteşte de binefăcătoarea bisericii, împărăteasa Maria Tereza. Textul inscripţiei este următorul: "†•Haec aedes pietate Mariae Theresiae reginae avgvstae fvlta ac restavrata est•" (în română: "Acest edificiu este susţinut şi restaurat prin pietatea augustei regine Maria Terezia"). Textul este scris cu majuscule, iar unele litere sunt marcate cu roşu. Aceste litere sunt de fapt cifre romane, care prin adunare indică anul ultimei mari renovări: "CDIMIIIVVVLCV" (1774). Pe portalul de intrare s-au păstrat două inscripţii: "MGC RAA 1662" şi "Renovata Anno Domini 1928 Baumaister E. Thurmayer".

Biserica Sfântul Francisc - Strada Șelarilor 14, Sibiu 550166 - Biserica gotică sprijinită de contraforturi, a fost construită în sec. XV. Unele surse indică faptul că iniţial a aparţinut ordinului clarisselor (călugăriţe franciscane), dar există şi varianta ridicării bisericii de către călugăriţele dominicane. Cert este că după instaurarea Reformei, biserica a rămas în paragină fiind folosită o perioadă drept depozit de cereale. La 12 februarie 1716, generalul Steinville donează biserica călugărilor franciscani care o renovează. La 28 decembrie 1776 se prăbuşeşte paravanul gotic al corului omorând pe Toma Kielbach şi rănind mai mulţi călugări. Cu sprijinul Împărătesei Maria Tereza biserica este renovată şi transformată într-o biserică în stil baroc. În interior este o biserică în stil baroc de tip sală, boltită semicircular cu o tribună deasupra laturii nordice. Doar apsiul octoedric, ferestrele mari şi stâlpii amintesc de perioada gotică. Deasupra arcului de triumf este reprezentată scena Sf. Francisc chemând păsările, o pictură eclectică realizată de Herceg Francis, cel care a pictat biserica pentru prima dată în 1933, cu motto-ul “Dumnezeul meu este Totul meu”. Altarul principal cu statuile Sf. Petru şi Pavel, a fost adus din Viena de generalul Steinville. Pictura din altar reprezintă pe Sf. Francisc de Assisi, patronul bisericii, primind stigmatele de la Isus Hristos. Pictură este de dată recentă şi a fost realizată de Ambrus Tiburtia. De o parte şi alta a altarului principal se găsesc alte două altare în acelaşi stil baroc. În altarul din stânga se găseşte o pictură mare în ulei pe pânză reprezentând pe Sf. Ana prezentând-o în Templul din Ierusalim pe fica ei, Fecioara Maria. La altarul din dreapta este o pictură în ulei pe pânză reprezentând pe Sf. Grigore, episcop armean. În nava bisericii, în stânga se află un altar din piatră reprezentând o grotă cu statuia Fecioarei Maria de Lourdes. La dreapta se vede statuia Sf. Anton de Padova.

 

Biserica Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel - Strada Reconstrucției 17, Sibiu 550129 - Biserica dintre brazi - Cel mai vechi edificiu de cult românesc din Sibiu, datează din 1788 şi are hramul Sf. Petru şi Pavel. Biserica mai este cunoscută şi sub numele de „Biserica dintre brazi”. Edificiu fondat de episcopul Inochentie Micu Klein fusese iniţial o biserică greco-catolică. Apare ca o biserică sală lăţită în zona centrală care susţine o cupolă pe tambur de formă ovală. Atât faţada cât şi interiorul poartă elemente baroce cum ar fi coloane masive, pilaştrii şi motivul scoicii. În micul cimitir din jurul bisericii se găsesc numeroase monumente funerare de importanţă istorică: Iosif Sterca Suluţiu, Alex Vaida Voievod, Alex. Papiu Ilarian, George Bariţiu, Ioan Raţiu, David baron Urs de Margina, precum şi oameni de afaceri, avocaţi, militari, etc.

Biserica Sf Luca - Strada Lungă 25, Sibiu 550107 - Datează din 1791 fiind biserica de cartier a măierilor. Biserica este construită în stil romanic, în formă de navă, cu cele trei despărţituri clasice, pronaos, naos şi altar Pronaosul şi naosul, ca şi sfântul altar sunt despărţite prin contraforturi circulare. Deasupra pronaosului se află cafasul pe întreaga suprafaţă. În partea de vest, se ridică un turn pe trei nivele şi clopotniţă. Biserica este zidită din cărămidă, chiar şi fundaţia şi acoperită cu ţiglă faianţată. Sfântul altar, spaţios, este încheiat cu un zid semicircular, luminos, cu trei ferestre mari. Iniţial, biserica a fost pictată parţial, iconostasul şi cafasul. Din vechea pictură se mai păstrează doar pictura pe cafas, în tehnică fresco. În 1938 biserica a fost renovată iar la 25 sept. 1938 a fost resfinţită. Aici este înmormântat Gher. Adamovici episcop între anii 1789-1796

Biserica Sfânta Elisabeta - Strada Gladiolelor 4-8, Sibiu 550109 - A fost ridicată împreună cu Orfelinatul Terezian din ordinul direct al împărătesei Maria Tereza. Biserica are o faţadă în stil baroc portalul fiind flancat de două nişe care se încheie cu motivul scoicii baroce. În partea superioară se ridică un mic turnuleţ metalic. Altarele din interior au fost aduse din Viena şi prezintă scenele 'Maria călcând pe şarpe', 'Sf. Tereza de Aquila' şi 'Sf. Francisc de Assisi'

Biserica Reformată - Strada Mitropoliei 9, Sibiu 550179 - Biserica Reformată (Calvină) este o biserică – sală, cu absidă semicirculară nedecroşată şi turn în vest. Edificiu are o faţadă îngustă, portal simplu, ancadrament dreptunghiular din piatră surmontat de un panou cu inscripţie, datată în 1786, iar deasupra acestuia, un fronton triunghiular cu o rozetă în timpan. Biserica are un plan caracteristic baroc, o singură hală, cu absida semicirculară, iar pe faţada principală de vest, turnul este înglobat în corpul navei. Pereţii sunt marcaţi de pilaştri dublaţi care susţin antablamente identice cu cele din exterior. Bolta este semicilindrică, susţinută de arce dublou. În axul altarului, este prevăzută cu un amvon cu baldachin, cu motive aurite ale unor draperii şi ghirlande de trandafiri. În partea de vest a bisericii, orga este amplasată pe o tribună susţinută de doi stâlpi masivi. Lucrările au început în 1784, iar biserica a fost inaugurată la 26 noiembrie 1786. Prima orgă a fost instalată la inaugurarea bisericii, dar va fi schimbată în 1858 cu orga actuală. Masa Domnului datează din anul construirii, 1786, iar amvonul a fost construit în 1790.

Capela Sfânta Cruce - Piața 1 Decembrie 1918 2, Sibiu 550200 - Pe locul actualei capele exista o mănăstire dominicană care a fost distrusă în anul 1242 de hoardele mongole ce au asediat Sibiul. În urma năvălirii turcilor din anul 1432, mănăstirea şi biserica Dominicană suferă mari stricăciuni, fapt pentru care în anul 1474 ordinul se mută în interiorul zidurilor cetăţii (actuala Biserică a Ursulinelor). În 1475 fosta mănăstire Dominicană este folosită drept adăpost pentru leproşi, motiv pentru care ea va fi cunoscută sub denumirea de ‘Biserica Suferinzilor’. Asediul Sibiului de către maghiari din 1659 au determinat autorităţile sibiene din acea vreme să demoleze biserica pentru a nu fi folosită ca punct de atac, iar crucea va fi îngropată în moloz şi noroi timp de 24 de ani. Începând cu anul 1683, când crucifixul a fost dezgropat, prin lucrări succesive întinse pe parcursul a două secole, s-a născut capela în formă pe care o putem vedea astăzi. A fost inaugurată la 1755.  În interiorul capelei se găseşte monumentul Sfânta Cruce. Povestea crucifixului începe în anul 1417, când artistul austriac Petrus Lantregen a sculptat dintr-un singur bloc de piatră monumentul Isus pe Cruce între Maria şi Ioan. Crucea înaltă de 7,30 metri este aşezată deasupra altarului bisericii dominicane. Pe partea laterală dreaptă a crucii se poate citi inscripţia “Hoc opus fecit Petros Lantregen von Osterreich” (“Această lucrare a făcut-o Petros Lantregen din Austria”). Pe partea stângă a crucii se găseşte inscripţia “Anno domini milesimo CCCCXVII” (“Anul Domnului 1417”). Capela este deschisă de luni până sâmbătă între orele 9-13. Intrare libera.

Biserica Evanghelică Sfântul Ioan - Strada Mitropoliei 32, Sibiu 550179 - Biserica Sf. Ioan (Johanniskirche) este o biserică evanghelică de confesiune augustană (luterană) construită în anul 1912 în orașul Sibiu. Ea a fost ridicată pe locul unei biserici mai vechi, datând din perioada 1881-1883, care fusese demolată ca urmare a faptului că prezenta pericol de prăbușire. Biserica se află situată pe Str. Mitropoliei nr. 32. Lângă ea a fost construit in aceiasi perioada un orfelinat evanghelic, în care funcționează astăzi Centrul Cultural "Fr. Teutsch". 

Sinagoga Mare - Strada Constituției 19, Sibiu 550253 - 1898-1899 - În 1898 comunitatea evreiască din Sibiu a obţinut sumele necesare prin diligenţele depuse de Josef Schwartz, preşedintele comunităţii, care l-a însărcinat pe arhitectul Szalay Ferenc să construiască edificiul sinagogii. Sinagoga este formată dintr-un singur corp de clădire de plan dreptunghiular. Faţada este neogotică dar în partea superioară a acesteia apare o friză de triforii neoromanice. Interiorul are un aspect bazilical cu trei nave încălecate de tribune cu arcade în formă de triforii, iar tavanul este casetat, oarecum în spirit neorenascentist. Chivotul plasat în partea răsăriteană a edificiului este în formă de absidă semicirculară. Clădirea monumentală cu mare valoare arhitectonică, în exterior are un gard decorativ din fier forjat.

Biserica din Groapa - Strada Justiţiei 5, Sibiu 554005 -Str. Justiţiei 5 - 1778-1789; după 1802 - Este o biserică ortodoxă ridicată între 1788 - 1789 cu cheltuiala văduvei Stana Hagi Petru Luca şi refăcută între 1802 - 1803 de ginerele acesteia, Constantin Hagi Popp, după ce biserica a fost distrusă de cutremurul din 26 octombrie 1802. Primul preot a fost Bucur Bobeş iar în 1805 parohia avea 40 de familii. Este o biserică mică de tip sală cu un turn vestic în 3 nivele înalt de 40m. Iconostasul a fost pictat de pictorul braşovean Mişu Popp. Interiorul bogat pictat a fost realizat după 1960 de către Nicolae Brana. Pe balustrada tribunei se găsesc portretele în ulei ale celor trei ctitori: Hagi Constantin Popp, Stana Petru Luca şi Păuna Constantin Popp. Osemintele lor au fost exhumate la 3 martie 1856 şi mutate sub altarul bisericii prin grija mitropolitului Şaguna.

Biserica evanghelică “Sfânta Margareta” - este una dintre cele mai importante edificii ecleziastice gotice din Transilvania, construcţia ei începând la sfârşitul secolului XIII. Pe pereţii interiori ai turnului său, cunoscut sub numele de Turnul Trompeţilor, apar blazoane precum cel al regelui Matei Corvin şi cele ale familiei Bathory, dar şi stemele oraşelor Sibiu şi Mediaş.

Biserica fortificată din Alţâna - Iniţial bazilică romanică de secol XIII, actuala biserică evanghelică a suferit multiple transformări gotice târzii şi păstrează una dintre cele mai valoroase piese liturgice atribuite acestui stil din Transilvania: o cristelniţă datată în anul 1404, cu inscripţia „Anno domini millessimo CCCCIIII tempore regis Sigismundi”. Este fortificată cu o incintă ovală, prevăzută cu patru turnuri de apărare exterioare, plasate în cele patru puncte cardinale, iar pe latura estică a fost construit un zwinger.

Biserica fortificată din Iacobeni - Biserica-sală a fost construită în stil gotic la începutul secolului XIV. Turnul-donjon ridicat în secolul XV, este cel mai înalt de pe Valea Hârtibaciului. Biserica este înconjurată de ziduri cu un traseu neregulat. Turnul porţii are două etaje, un drum de strajă cu parapet şi o intrare care se bloca printr-o hersă.

Biserica fortificată din Agnita - Deşi nu se cunoaşte cu exactitate momentul construirii sale, se presupune că ar fi fost ridicată iniţial ca bazilică romanică, undeva în prima jumătate a secolului al Xlll-lea. În prezent, se păstrează o parte din incinta interioară şi patru turnuri: cel al dogarilor pe partea de nord, care este şi turn de poartă, cel al fierarilor pe latura estică, al croitorilor pe cea sudică şi al cizmarilor spre sud-vest

Biserica fortificată Brădeni - Prima menţiune documentară a bisericii datează din anul 1350. Actuala biserică-hală, construită în maniera specifică goticului de secol XV, înglobează elemente mai vechi. La începutul secolului XVI a fost fortificată cu galerii de luptă. Zidul de apărare rectangular era prevăzut cu 4 turnuri colţ din care azi se mai păstrează doar 3.

Biserica fortificată din Dealul Frumos - Construită ca bazilică romanică în prima jumătate a secolului al XIII-lea, actuala biserică evanghelică a fost transformată în biserică-hală în secolul XVI, din motive strategice. Iniţial a fost înconjurată cu un zid de apărare rectangular, mai apoi, fortificaţia este lărgită spre sud, pentru ca în secolul XVII să fie mărită spre nord, unde se construieşte un turn. Pentru păstrarea aproape intactă a substanţei medievale, este monument protejat UNESCO.

Monumentul eroilor Selimbar - A fost amplasat în anul 1932 la intrarea în Şelimbăr „în amintirea ostaşilor lui Mihai Viteazul căzuţi pe acest loc în anul 1599 şi a ostaşilor români căzuţi pe întinsul ţărei în războiul 1916-1919.”

Turnul de la Boiţa - Este situat la intrarea în defileul Turnu Roşu şi a fost menţionat pentru prima dată într-un document din anul 1453. Fortificaţia constă dintr-un turn-locuinţă cu plan rectangular, cu latura de 14 m, ridicat pe patru niveluri. Un doilea turn, de formă hexagonală, are latura de 7 m şi datează din ultima parte a secolului XV. Acesta se leagă printr-un zid de turnul ridicat pe marginea drumului, între secolele XVIIl-XIX, edificiul a fost utilizat ca şi punct de vamă pentru negustorii din Ţara Românească.

Biserica “Sfântul Nicolae” din Turnu Roşu - Monumentul a fost ctitorit în anul 1653, în numele voievodului muntean Matei Basarab şi al soţiei sale Elina. Arhitectura munteană influenţează puternic decorul din exteriorul bisericii. Din biserica iniţială se păstrează doar pronaosul. Turnul în stil gotic a fost înălţat în anul 1750. Pe faţada nordică se află portretul lui Matei Basarab şi al soţiei sale, iar stema Ţării Româneşti apare deasupra intrării de vest. Pictura exterioară datează din anul 1750, iar cea interioară, din 1755.

Mănăstirea cisterciană Cârţa - Întemeiată în anul 1202 de călugării veniţi de la Igriş, mănăstirea cisterciană din Cârţa (abbatia beatae Mariae Virginis de Candelis) este importantă în primul rând pentru introducerea în Transilvania a stilului gotic timpuriu şi sintetizarea acestuia într-o formă provincială, specific transilvăneană.Biserica mănăstirii este o bazilică cu trei nave, transept şi cor poligonal, iar mănăstirea, situată la sud de biserică, are clădirile grupate în jurul unui spaţiu dreptunghiular, la est şi sud, spre vest aflându-se un zid de împrejmuire. Cercetările arheologice efectuate la nord de transept au condus la descoperirea unor morminte de inhumaţie datate, pe baza inventarului funerar, între secolele XIII-XIV. În prima jumătate a secolului XV, mănăstirea a suferit din cauza atacurilor turceşti, iar în 1474 a fost desfiinţată din ordinul regelui Matei Corvin, datorită decadenţei morale a călugărilor.

Palatul Brukenthal din Avrig - Era reşedinţa de vară a guvernatorului Transilvaniei, Samuel von Brukenthal, fiind construit în stil baroc târziu, de inspiraţie vieneză. Clădirea dominantă a ansamblului rezidenţial este situată pe o terasă deasupra văii Oltului, în punctul cel mai înalt al oraşului Avrig. Parcul acestei reşedinţe de vară este o grădină-monument unică în sudul Transilvaniei, care s-a păstrat în cea mai mare parte în forma iniţială.

Biserica fortificată Cisnădie - Edificiul de cult este ridicat în a doua jumătate a secolului XIII, ca bazilică romanică, şi reconstruit în stil gotic târziu în anul 1493, după un atac turcesc care i-a provocat o serie de distrugeri. În 1583 este deteriorată de un cutremur, iar turnul-clopotniţă, înalt de 53 m, este reconstruit de mai multe ori în secolul XVIII. În a doua jumătate a sec. XV, monumentul ecleziastic este fortificat.Pe partea de sud, în pridvor, se păstrează o lespede funerară descoperită în vechiul cimitir în anul 1862. Aceasta are reprezentat pe ea un cap sculptat în relief între braţele superioare ale unei cruci andreene şi este atribuită primilor colonişti germani, cei care au întemeiat aşezarea la începutul secolului XIII (1204).

Biserica fortificată Cisnădioara - Este o bazilică atestată documentar din anul 1223, înconjurată de un zid care era prevăzut cu turnuri de apărare. În interior se găsesc bolovani rotunzi, păstraţi pe galeria de luptă pentru a fi aruncaţi asupra asediatorilor. Tradiţia orală spune că fiecare fecior al localităţii trebuia să ducă un astfel de bolovan în cetate, înainte de nuntă, pentru a-şi dovedi vrednicia.

Muzeul “Preot Zosim Oancea” din Sibiel - Aici se află cea mai mare expoziţie de icoane pe sticlă din Transilvania, cele 600 de exponate fiind o expresie a creativităţii artistice şi a fanteziei ţăranului român, rezultată din tradiţia creştin-ortodoxă.

Biserica “Cuvioasa Paraschiva” - Vechea biserică din Răşinari a fost construită din piatră şi cărămidă, în stil baroc, între anii 1725-1758, din fondurile oferite de episcopul greco-catolic Petru Pavel Aron din Blaj. Are picturi murale în interior şi pe faţade, executate în 1752 şi respectiv 1785. În pronaosul bisericii apar portretele pictorilor Aleman şi Bucur, cei care au zugrăvit monumentul.

Biserica “Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Grui - Construită în anul 1742, actuala biserică a fost iniţial mănăstire, fapt consemnat în pisania din 1820. Edificiul a fost pictat parţial, în două etape: între anii 1787-1790 de către meşteri necunoscuţi şi în 1820 de zugravul loan Popa din Sălişte. Sfântul ce dă hramul bisericii este sculptat în lemn masiv de stejar şi amplasat la intrare.

Schitul de la Păltiniș -Biserica din lemn situată la intrarea în staţiune, este cunoscută ca Schitul de la Păltiniş. Se află la altitudinea de 1350 m şi a fost construită între anii 1925 – 1927, fiind ctitorită de Mitropolitul Ardealului Nicolae Bălan. Complexul religios este format din biserică şi o casă de odihnă. Aici este înmormântat filosoful Constantin Noica (1909 – 1987), cel care şi-a petrecut ultimii ani de viaţă la Schit.

Biserica fortificată din Cristian - Fostă bazilică romanică construită în secolul XIII, păstrează bine conservate elementele sale originale. Navele bisericii sunt reconstruite în stilul goticului târziu de către meşterul sibian Andreas Lapicida, unul dintre cei mai mari meşteri pietrari transilvăneni ai timpului său, care îşi termină lucrarea în 1495.

Biserica Evanghelică din Miercurea Sibiului - Este o bazilică romanică din secolul al XlII-lea, cu turnul ridicat, din care s-au păstrat turnul şi cele patru perechi de stâlpi. Mai târziu au fost zidite navele laterale şi portalul gotic din sud. Cetatea din jurul bisericii are o singură incintă cu două galerii suprapuse. Se păstrează turnul de apărare al porţii din partea sudică.

Biserica fortificată din Boian - A fost construită la sfârşitul secolului XIV, începutul secolului XV, şi a fost fortificată în anul 1506, când deasupra corului este ridicat un turn de luptă. Turnul de poartă, în acelaşi timp turn-clopotniţă, are intrarea protejată cu o hersă, iar pe peretele de nord se păstrează stema Moldovei (capul de bour, cu soarele şi luna), care aminteşte faptul că în anul 1488 biserica, împreună cu feudul din jur, a fost acordată de regele Matei Corvin voievodului Moldovei, Ştefan cel Mare.

Biserica fortificată de la Axente Sever - A fost construită în primii ani ai secolului XIV, fiind ulterior fortificată şi completată cu magaziile şi drumul de strajă de deasupra acestora. Cămările au devenit un „muzeu cetate”, care descrie istoria locului prin intermediul machetelor, hărţilor şi al diverselor exponate.

Biserica fortificată din Dârlos - În prima jumătatea a secolului al XV-lea a fost ridicată în stil gotic o biserică-sală cu o singură navă. În interiorul şi pe faţadele corului sunt picturi care datează de la începutul secolului al XVI-lea. În pereţi sunt încastrate fragmente ale unor stele funerare romane. O gravură din secolul al XlX-lea înfăţişează biserica înconjurată de un zid de apărare. La începutul secolului al XX-lea se păstra încă o parte a incintei, cu cămări de provizii.

Biserica fortificată din Valea Viilor - În secolul al XlV-lea a fost ridicată o biserică în stil gotic. La începutul secolului al XVI-lea, edificiul a fost fortificat. Biserica este apărată de o fortificaţie ovală, cu acces printr-un gang. Se mai păstrează trei bastioane pe flancuri. Zidurile ajung la 6-7 m înălţime şi au metereze şi guri de aruncare sprijinite pe console.

Biserica fortificată din Bazna - Este construită în stilul specific goticului târziu transilvănean din primul sfert al secolului al XVI-lea. Este fortificată prin supraînălţarea corului cu galerii de luptă şi construirea unui zid de apărare care o înconjoară, cu traseu neregulat. Spre sud se află turnul de poartă cu patru etaje, totodată turn-clopotniţă. Spre nord-est se află un al doilea turn, iar latura de nord este întărită cu un bastion.

Biserica fortificată din Moșna - Construită între 1480-1486, este una dintre cele mai frumoase biserici gotice târzii. Biserica este înconjurată de o fortificaţie dreptunghiulară întărită cu turnuri şi ziduri de 9 m înălţime. Turnul de poartă se află la sud-est.

Biserica Armenească Dumbraveni - Construcţia monumentului a început în anul 1766, iar sfinţirea a avut loc în 1791. Biserica – sală cu interior baroc tâziu este mobilată de Simon Hoffmayer, unul dintre importanţii sculptori transilvăneni ai secolului XVIII. Exteriorul este dominat de două turnuri, cel din partea dreaptă acoperit cu un coif baroc, iar cel din stânga cu un acoperiş piramidal abia vizibil. Imaginea asimetrică este rezultatul unei furtuni din 1927, când vântul a smuls coiful turnului de nord-vest, care de atunci nu a mai fost refăcut.

Donariu de la Biertan - Obiectul din bronz conţine textul latin „Ego Zenovius votum posui” – „Eu, Zenovius am depus acest dar”, sub care se află monograma lui Isus Hristos. A fost descoperit în 1775, în pădurea Chimdru de lângă Biertan. Acest donariu este o dovadă a existenţei unei populaţii creştine vorbitoare de limbă latină în Dacia de după retragerea romanilor, din anul 271 d. H.

Fântâna cu Halebardier din Copşa Mică - Statuia înfăţişează un soldat medieval cu halebardă şi marchează punctul de vamă înfiinţat încă din anul 1402, apărat de mercenari maghiari. De aici provine şi prima denumire a localităţii – Kiskapus (Poarta Mică).