Biblioteca Judeteana I.G.Bibicescu - Drobeta Turnu Severin, Str. Traian, nr. 115, Telefon: 0252/315682
Fondata în 1921 prin dania lui I.G. Bibicescu, fiu al Mehedintiului, om de cultura si guvernator al Bancii Nationale în anii 1914-1924. Este cea mai bogata colectie de biblioteca donata de un român, peste 30.000 de volume (carte si periodice) la care donatorul adaugase si o rarisima colectie de numismatica.Biblioteca lui Bibicescu a fost organizata în aripa de est a Palatului Cultural, curând s-a îmbogatit cu noi colectii, luându-si totodata misiunea de a înfiinta o vasta retea de filiale. Astfel, Biblioteca I.G. Bibicescu a devenit prima institutie de acest cadru din România acelor ani, prin cele 250 de filiale înfiintate în Mehedinti, Banat, Ardeal, Basarabia, Bucovina, pe Valea Timocului sârbesc, dar si în America, 20 de filiale pentru comunitatile românesti din Cleveland. În 1929, numarul cartilor trimise la filiale ajunsese la 124.000 de volume.
Casa Traditionala - DARPES PARASCHIVA
Casa Traditionala - DOMNICA GURCUI
Casa Traditionala - FAMILIA COJOCARU
Palatul Cultural - THEODOR COSTESCU -
Castelul de apa - Piata Castelului de apa, Turnu Severin, Mehedinti
Castelul de apa s-a ridicat dupa proiectul inginerului Elie Radu. Constructia s-a realizat în conformitate cu proiectul aprobat de Consiliul comunal, la 10 iunie 1910, pentru alimentarea cu apa a orasului, alimentarea facându-se direct din Dunare. Castelul de apa va fi terminat în 1913, dar inaugurarea se va face abia în 1914, când s-a pus în functiune întregul sistem al alimentarii cu apa a orasului.
Castrul Roman Drobeta - Drobeta Turnu Severin, Str. Independentei, nr. 2, România
Castrul Drobeta a fost prima cetate din piatra ridicata în Dacia (103-105), un castru roman de aparare, initial fiind construit pentru a adaposti 500 de soldati care asigurau paza podului. Se vad si azi fundatiile (refacute de Constantin cel Mare) pe o suprafata de 2 hectare, cu cele patru porti laterale, cu locuinte, cazarmi, depozite de arme, strazi si în centrul castrului cladirea pretorului (comandantului) unde a poposit însusi împaratul Traian în iarna anului 105. La vest de castru, pe malul Dunarii, se vad ruinele termelor (bailor) romane; s-au gasit în ziduri caramizi cu stampila legiunii a V-a Macedonica, semn al datarii constructiei bailor în acelasi timp cu constructia castrului si a podului.
Podul lui Traian - Podul din Drobeta - A fost construit în numai trei ani (103 - 105) dupa planurile celebrului arhitect, Apolodor din Damasc, fiind considerat cea mai îndrazneata lucrare inginereasca a antichitatii romane.Podul a fost ridicat pe 20 de piloni din blocuri de piatra, fiind lung de 1.135 m, lat de 14,55 m si înalt de 18,60 m, la capete având câte un portal monument, ale caror relicve se vad pe ambele maluri ale Dunarii. Pentru partea lemnoasa a constructiei s-au folosit stejarii de pe 200 de hectare de padure. Drobeta, dintr-un punct strategic initial, devenise un oras de rascruce a drumurilor pe uscat si pe apa, care duceau la nord si la sud de Dunare. Devenise primul centru urban din regiune si al treilea din Dacia, dupa Sarmizegetusa si Apullum. În timpul lui Hadrian (117 - 138) orasul a fost declarat municipiu (în 121), în momentul în care populatia atinsese 14.000 de locuitori. În timpul lui Septimiu Sever (193 - 211) a fost ridicat la rangul de colonie (în 193) ceea ce conferea locuitorilor urbei drepturi egale cu cetatenii Romei. O colonie era un oras prosper, cu temple, bazilici, un teatru, un forum, un port, bresle de mestesugari. Pe la mijlocul secolului al III-lea, Drobeta se întinsese pe o suprafata de 60 de hectare si avea o populatie de aproape 40.000 de locuitori. Împaratii romani, chiar si în timpul scindarii imperiului, au continuat sa refaca si sa întretina cetatile de la Dunare.. Ultimul împarat care a mai adus acvilele romane la Dunare a fost Iustinian (527 - 565), adaugând si el un turn Drobetei
Castrul roman Hinova - Comuna Hinova, Jud. Mehedinti
Datat din Epoca Romana Tarzie .Rodica Burducea din Hinova nu va uita nicicând ziua când a pus mâna pe galetile cu aur scoase din pamânt. Se întâmpla prin anii '70, când o echipa de arheologi facea sapaturi la castrul roman din nordul localitatii. Era eleva atunci, platita sa-si petreaca vacanta de vara spalând pietrele gasite de specialisti. „Se gaseau tot felul de cioburi, de bucati de obiecte. Noi, elevii, le curatam si arheologii le lipeau, dând la iveala tot felul de oale vechi sau unelte. Într-una din zile, un batrân din sat a strigat ca a gasit ceva. Ne-am strâns cu totii lânga zidul unde, într-o groapa, se vedeau mai multe oale de pamânt. Omul a încercat sa le scoata cu grija, dar pamântul din care erau facute a plesnit si tot ce era în ele s-a împrastiat pe jos. Noi nu ne-am dat seama pe loc ce se afla acolo, pentru ca bratarile si monedele erau acoperite de murdarie. Dar directorul de la Muzeul Portile de Fier a priceput imediat: era aur“, îsi a minteste Rodica Burducea întâmplarea care a facut-o sa nu mai închida un ochi nopti la rând.
Cetatea Medievala a Severinului - Bulevardul Carol I,in Parcul General Dragalina , Drobeta Turnu Severin
Cladirea Muzeului de Arta - Rafinamentul si somptuozitatea interioarelor sunt valentele care îi confera alura unui palat. Decoruri în stucaturi baroce si Arta 1900, lambriuri sculptate în lemn de stejar cu frize aurite, sunt completate, într-o alaturare echilibrata, de picturi murale, mozaicuri de oglinzi si vitralii. Cristalul venetian în glasvanduri si oglinzi dau un surplus de bogatie. Maretie, chiar monumentalitate primeste prin prezenta scarii interioare (Scara interioara) si a coloanelor cu capiteluri compozite. Pentru eclerajul nocturn am ales bogate candelabre în stil baroc sau arta 1900, lucrate din bronz aurit si cristal de Venetia (Candelabru în stil baroc). Mobilier baroc, stil Ludovic al XV - lea si Ludovic al XVI-lea (Sala Theodor Pallady), sobe de teracota italiana, dau intimitate si caldura. Luminatoarele cu vitralii de la etaj aduc un plus de poezie si mister, astfel încât nimic sa nu lipseasca unui spatiu vrajit pentru întâlnirea spiritelor înalte ale marilor plas ticienii români prezenti în colectiile noastre.
Monumentul Eroilor din Drobeta este un monument dedicat eroilor Primului Razboi Mondial. Monumentul a fost inaugurat la 4 iunie 1933 si ridicat din initiativa primarului Virgil Netta. Plasat în Parcul Rozelor, edificiul a fost realizat în perioada 1928-1933 si este un omagiu adus ostasilor români cazuti la datorie în Primul Razboi Mondial. Opera a fost realizata de arhitectul State Balosin, de sculptorul Teodor Burca si de pietrarul Carol Umberto.
Palatul neoclasic Plesa - Castelului Plesa din Obarsia de Camp, construit in 1892 de boierul Gheorghe Plesa in stilul castelelor de pe Valea Loirei, i-a fost redata splendoarea anilor 1880. Legenda locului spune ca tatal boierului Gheorghe Plesa, cojocarul satului pe timpul Imperiului Otoman, oferea gazduire reprezentantului turc care venea sa stranga birurile din zona. Intr-o noapte, tatal viitorului boier, vazand sacii de galbeni stralucitori, i-a pus gand rau turcului. Cand acesta a apucat drumul catre Istanbul, cojocarul impreuna cu cativa amici l-au urmarit, iar intr-o noapte l-au omorat si i-au furat sacii de galbeni. La putin timp, cojocarul a cumparat peste 500 ha de pamant in Obarsia de Camp si in Cetate-Dolj. Unul dintre cei doi fii ai sai, Gheorghe Plesa, beneficiind de o avere impresionanta din partea tatalui, a hotarat sa-si faca studiile si sa traiasca in Franta. Aici a fost licentiat in Drept si tot aici ar fi trait singura poveste de dragoste. Gheorghe Plesa a p romis bogatei frantuzoaice cu care urma sa se casatoreasca un castel ,,maret si aparte", acoperit cu monezi de aur. In 1882, Castelul Plesa era gata sa-i primeasca pe indragostiti. Toate piesele componente ale cladirii au fost construite in Italia si transportate cu vasele pana in Portul Gruia, de unde taranii din zona le-au adus pana la Obarsia de Camp cu carele in asa-numita "corvoada", aici constructorii doar imbinandu-le. Decoratiile interioare au fost executate de o adevarata pleiada de pictori specialisti din intreaga lume, ceva asemanator gasindu-se astazi doar pe Valea Loirei in Franta. Coloanele din marmura, scarile din lemn sculptat, semineul si oglinzile venetiene dadeau castelului un adevarat aer frantuzesc. Picturile, bibelourile si biblioteca impunatoare se spune ca erau unice. Unica in Romania de atunci era si centrala termica pe lemne ce asigura caldura in camere prin intermediul tevilor si caloriferelor masive ce se pot vedea si la ora actuala. Din fata castelului nu lipsea nici fanta na arteziana. Constructia a fost prevazuta si cu balcoane de marmura pe toate cele patru laturi. Numai ca frantuzoaica a refuzat casatoria cu boierul Plesa, deoarece castelul nu avea WC-uri interioare, iar acoperisul nu era facut cu monezi de aur. Stapanul a murit la 90 de ani, in Franta, necasatorit. Fara mostenitori, castelul a ramas al nimanui.
Ruinele Cetatii Medievale Tricule - Pe malul stâng al Dunarii, la 4 km în aval de localitatea Svinita (judetul Mehedinti), se afla trei turnuri dintre care unul nu mai este vizibil, pentru ca la începutul secolului trecut gheturile de pe Dunare l-au naruit, iar ce a mai ramas a fost acoperit de apele fluviului. Astazi, toate cele trei constructii se scalda în apele Dunarii, iar turnul de sud este, dupa cum aminteam, în întregime subacvatic. Cele trei turnuri sunt dispuse în colturile unui triunghi ipotetic, si, înainte de ridicarea nivelului Dunarii din cauza barajului de la Gura-Vaii (c. 1971), se aflau pe abruptul malului stâng. Ele au fost numite conventional nr. 1 (turnul de nord-vest), nr. 2 (cel de nord-est) si nr. 3 (cel de sud). Turnurile nr. 1 si nr. 2 se afla la o distanta de 20 de metri unul fata de celalalt si de aproximativ 40 de metri fata de turnul nr. 3. Acesta din urma era cel mai apropiat de râu, celelalte doua fiind situate la cote superioare. Între data publicarii ultimelor materiale despre fortificatia de la Tricule-Svinita si vizita noastra de teren, latura dinspre râu a turnului nr. 1 s-a prabusit. Pâna la data publicarii celui mai consistent material (A. Corvatescu, Al. Radulescu, 1979, pp. 169-182) sau, mult mai probabil, pâna la data ultimelor cercetari arheologice (1970, 1971?), turnul nr. 1 se pastrase în întregime. Dimensiunile lui erau de 6,70 X 6,50m, iar înaltimea de 10m. Spre deosebire de celelalte doua turnuri, care sunt ridicate direct pe stânca, acesta este înaltat pe un strat de pamânt galben si fundatia lui avea pe latura de sud adâncimea de 1m. Turnul nr. 2 este conservat pe întreaga lui înaltime si pastreaza înca întregul coronament. Singurele daune au fost produse, înainte de cercetarea arheologica, de catre cautatorii de comori, care au provocat prabusirea segmentului inferior al coltului de sud-est. Astazi, aceasta spartura este acoperita de apele fluviului. Se cuvine sa amintim ca zidaria lui atesta doua tehnici diferite: în partea inferioara rosturile sunt usor adâncite, în cea mediana ele sunt sterse peste suprafata pietrei, iar în partea superioara se revine la tehnica folosita pentru zidurile parterului. Autorii articolului din 1979 considera ca aceasta alternare de tehnici nu reprezinta faze diferite de constructie, ci numai o caracteristica constructiva locala, care se întâlneste si la Drencova. Dimensiunile turnului nr. 2 sunt de 7,20 X 6,30m, iar înaltimea lui este de 11m. Pentru coronament a fost folosita caramida romana, la fel ca si în cazul celorlalte doua turnuri, iar zidaria pastreaza urmele bârnelor esafodajului folosit la construirea lor. Interesant de notat este ca la nici-unul dintre turnuri nu se observa si urme ale unor sobe sau cosuri, care ar fi putut fi o dovada pretioasa a folosirii lor în scop rezidential. Asa cum aminteam si înainte, la constructia turnurilor, în partea superioara, au fost folosite numeroase caramizi romane, incidenta acestora fiind mai mare în coronamentul turnului nr. 2. Turnul nr. 3 a fost naruit de gheturile Dunarii în iarna anului 1924, profilul fiindu-i surprins doar într-o fotografie de arhiva din 1915, iar amprenta lui la sol fiind documentata numai în planul general publicat în 1979. Dimensiunile lui sunt de 7 X 7,50m, iar înaltimea era în 1970 de 3m si se datora unei restaurari. Din analiza fotografiei din 1915 reiese însa ca înaltimea lui ar fi trebuit sa fie de c. 12m. Aceeasi sursa ne dezvaluie ca la data respectiva avea un acoperis în pupitru, care poate sa dateze din epoca moderna, când a stationat aici o garnizoana austriaca). Acest eveniment, în lipsa unor date concludente, nu poate fi însa pus în legatura cu o eventuala reconstructie a întregului ansamblu. În darâmaturile acestui turn au fost descoperite 3 caramizi romane cu stampila DRP DIERNA. Toate cele trei turnuri au fost construite din piatra bruta legata cu mortar de o foarte buna calitate, piatra fiind poate extrasa dintr-o cariera de calcar din apropiere (A. A. Rusu, 2006, p. 110). A. Corvatescu si Al. Radulescu (1979, p. 169) considerau ca a fost folosita piatra partial fatuita pentru a executa colturile zidurilor; iar A. A. Rusu (2006, p. 162) crede ca pe baza tehnicii de executie pot fi gasite analogii cu fortificatiile de la Brasov-Sprenghi, Soimos si Sinteu, considerându-le drept „decoratii realizate cu coltare din pietre fasonate aflate în contrast cu restul paramentului”. În cazul turnurilor de la Tricule-Svinita, acest contrast este totusi greu sesizabil.
Manastirea Gura Motrului din comuna Butoiesti, monument de arhitectura veche, intemeiata intre 1512 - 1521 de Harvat, logofat in vremea lui Neagoe Basarab. Biserica actuala a fost construita in 1653, in stil moldovenesc, de vornicul Preda Brancoveanu. In prezent gazduieste un muzeu cu obiecte religioase.
Manastirea Strehaia, valoros monument istoric, ctitorie a lui Matei Basarab din 1645. Biserica a fost refacuta in 1690 de Constantin Brancoveanu. Detine picturi murale din sec. XVIII - XIX. A fost unul din punctele strategice ale miscarii din 1821.
Manastirea Vodita de la Drobeta Turnu-Severin, in cartierul Varciorova, unul dintre cele mai vechi monumente de arta feudala romaneasca. Ctitorie a calugarului Nicodim (1364 - 1370), a fost ridicata cu cheltuiala lui Vladislav I, domn al Tarii Romanesti. In sec. XVIII a cazut in ruina. In 1990 a inceput refacerea ei dupa modelul celei initiale.
Monumentul lui Traian din Drobeta Turnu-Severin, cinsteste memoria celui care a extins civilizatia romana la nordul Dunarii. Este realizat in 1906 de sculptorul D. Franassovici.
Statuia lui Decebal din Drobeta Turnu-Severin, in amintirea viteazului dac, care a preferat sa se sinucida decat sa se predea cuceritorilor romani.
Statuia lui Apollodor din Damasc din Drobeta Turnu-Severin, omagiaza pe celebrul arhitect care a trait intre 60 d.Hr - 125 d.Hr si a realizat una dintre cele mai mari constructii ale lumii antice.