Biserica de lemn din Bârsana, cu hramul „Intrarea in Biserică a Maicii Domnului”, a fost construită in anul 1720 pe locul numit „Podurile Mănăstirii” și mai tarziu, în 1806, mutată pe dealul Jbâr, unde se află și acum. În 1999, a fost inclusă pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Legenda spune că mai demult, pe dealul Jbâr era un cimitir de ciumați. Oamenii secerați de molimă au fost inmormantați in grabă, fară servicii religioase. Sătenii au mutat bisericuța de lemn pe Jbâr, având convingerea că victimele ciumei iși pot dormi somnul de veci doar dacă li se face o slujbă religioasă. Chiar și in ziua de azi, mulți din locuitorii Bârsanei cred că o dată cu biserica, s-au mutat pe sub pământ și mortii de la Podurile Mănăstirii, pentru a-și continua odihna la umbra bisericii.
Biserica de lemn din Budești, construită în anul 1643, este de asemenea în Patrimoniul Mondial UNESCO și poartă hramul Sfântului Nicolae. Picturile din interiorul bisericii au fost făcute de Alexandru Ponehalschi, în jurul anului 1762. O caracteristică specifică a acestui monument este turnul. La baza clopotniței sunt patru turnulețe, detaliu arhitectural neobișnuit pentru construcțiile de lemn din Maramureș. În interiorul bisericii se pastrează camașa de zale și coiful lui Pintea Viteazul, despre care legenda spune că el însusi le-ar fi adus aici. Frumusețea icoanelor pe sticlă și lemn completează armonia bisericii. Dintre acestea, cea mai insemnată este o icoană înfățișând pe Sf. Ioan Botezatorul, icoană care provine dintr-o biserică din secolul XV, și pictată, după cum spune inscripția in slavonă, de „mult greșitul Gheorghe”.
Desești, un sat mic pe Valea Marei, are o biserică tradițională de lemn care poartă hramul Cuvioasei Paraschiva și a fost construită în anul 1770. Legenda spune că în 1717, în urma unei invazii, tătarii au incendiat biserica satului. Tot legenda mai zice că noua locație a bisericii a fost aleasă de piatra de altar. Sătenii au încercat să ridice piatra în mai multe locuri, dar de fiecare dată aceasta a căzut. După cinci incercări eșuate, piatra a rămas în sfârșit în picioare, fiind în acest fel stabilit noul așezământ al bisericii. După ceea ce scrie pe acoperișul pronaosului, picturile din interior datează din 1780 si au fost făcute de meșterul zugrav Radu Munteanu din satul Ungureni, Țara Lăpușului si de ajutorul lui, Gheorghe din Desești. Cimitirul din jurul bisericii are multe cruci celtice înscrise într-un cerc sau semicerc.
Biserica de lemn din Șurdesti a fost construită în 1721 sub directa supraveghere a lui Toma Macarie si poartă hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril. Este printre cele mai inalte construcții din lemn, turnul măsurând 54 m, înălțimea totală de la sol fiind de 72 m. În trecut, oamenii credeau că dacă biserica este mai inaltă, rugăciunile lor ajung mai repede la Dumnezeu. Pe langă înălțimea impunătoare, trebuie remarcat că este singura biserică din Țara Chioarului care are acoperiș cu poală dublă. De asemenea, este unic în această zonă și pridvorul cu două rânduri de arcade suprapuse. Picturile interioare au fost realizate de zugravul Ștefan din Șișești în 1783 și reprezintă scene biblice din Vechiul și Noul Testament. Frumusețea bisericii este sporită de existența brâului în funie rasucită.
Comuna Săpânța, situata la doar 4 km distanță de granița cu Ucraina este faimoasa în toată lumea pentru orginalul „Cimitir Vesel" pe care îl gazduieste. Un altfel de cimitir, cu cruci pictate in culori vii peste care domnește un albastru special, care de mult timp poartă numele locurilor: Albastru de Săpânța. Meșterul Stan Ioan Patraș, creatorul acestui cimitir, a cioplit prima cruce în 1935. După moartea lui, în 1977, meșteșugul i-a fost moștenit si continuat până în zilele noastre de ucenicul lui, Dumitru Pop. Fiecare cruce este diferită de cealaltă: imaginile cioplite în lemn infățișează în mod naiv una din caracteristicile vieții celui îngropat acolo iar epitafurile sunt scurte poezioare lipsite de obișnuitele clișee și pline de tâlc, scrise la persoana I, ca o spovadă a răposatului însuși.
Manastirea Barsana merita sa fie vizitata. Odata aflati in interiorul manastirii nu va va fi usor sa va stapaniti emotiile. Imprejurimile sunt uimitoare si fac din aceasta locatie unul dintre cele mai speciale locuri din Maramures. Majoritatea cladirilor din complexul manastirii sunt deschise vizitei publicului. Barsana este faimoasa si datorita lui Teodor Barsan, mester popular, a carui maiestrie in lucrul cu lemnul este cunoscuta in intreg Maramuresul si nu numai. Fiul sau, Ioan Barsan, a mostenit talentul tatalui sau.
Manastirea Rohia este inconjurata de paduri si privelisti uimitoare. Este un adevarat loc al spiritualitatii, calm si primitor. Manastirea este cunoscuta si vizitata de multi oameni pentru faptul ca aici si-a petrecut ultimii ani din viata Nicolae Steinhardt, care s-a convertit la Ortodoxism spre finalul vietii. Temelia manastirii a fost pusa in 1926 de Nicolae Gherman in amintirea fiicei sale Ana care s-a imbolnavit si a murit in 1922. In vis, fiica sa il indruma sa construiasca o manastire in afara Rohiei. Un complex de cladiri sunt dedicate rugaciunii si reculegerii calugarilor. In timpul perioadei comuniste doar unui singur calugar i-a fost permis sa ramana la manastire. El este aici si astazi si se ocupa de bunul mers al activitatii manastirii. Manastirea primeste vizitatori de-a lungul anului.
Mănăstirea Rohiţa din satul Boiereni se află nu departe de mănăstirea „Sfânta Ana” – Rohia, pe Culmea Breaza sub Vârful Aluniş. Reînfiinţată în 1993, pe teritoriul satului Boiereni, mănăstirea de călugări are hramul "Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel" şi la 1 octombrie când se prăznuieşte sărbătoarea "Acoperământul Maicii Domnului" (al doilea hram). Menţionată pentru prima dată în sec. XVIII, a fost distrusă de generalul Bucov. Biserica actuală a fost construită înainte de 1989, pe locul celei vechi, din lemn, pe temelie de piatră, de către preotul Emil Man şi de către credincioşii satului Boiereni, prin eforturi îndelungate şi din multă iubire creştină.
Casa Memoriala Elie Wiesel, Sighetu-Marmatiei - In aceasta casa din Sighetu-Marmatiei si-a trait primii 15 ani din viata, laureatul premiului Nobel pentru Pace, cunoscutul romancier, dramaturg, eseist si memorialist Elie Wiesel. In anul 1944 Elie Wiesel, impreuna cu familia si cu alti 38000 de evrei maramureseni, au fost deportati de catre regimul hortyst si nazist, in lagarelede concentrare de la Auschwitz, Birkenau, Buchewald si altele. In august 2002, portile acestei case memoriale sunt deschide de insusi Ellie Wiesel. Aici veti putea gasi o impresionanta colectie de fotografii, obiecte de cult, mobilier si altele exponate, toate provenind de la comunitatea evreiesca din Maramures.
Muzeul de Etnografie si Arta Populara Baia Mare - Situat pe Dealul Florilor, Muzeul de Etnografie si Arta Populara ilustreaza mestesugurile si ocupatiile traditionale ale maramuresenilor, alaturi de portul popular si obiecte de cult specifice culturii traditionale din Maramures. In 1978 se inaugureaza Muzeul Satului ce vine sa completeze imaginea despre arhitectura si ocupatiile traditionale ale maramuresenilor din cele patru zone etnografice ale judetului: Chioar, Lapus, Codru, si Maramuresul istoric. Muzeul expune gospodarii specific maramuresene, o biserica deosebita din lemn, precum si si o sectiune dedicata morilior de apa.
Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei din Sighetu Marmatiei - Memorialul nu este un loc linistit si nici macar unul care sa-ti inspire cea mai mica urma de bucurie. Cu toate acestea insa, este exemplul cel mai ilustrativ al modului in care oamenii au indurat comunismul.Iar, vizitarea acestui loc nu este nici pe departe o experienta impresionanta, sa spui acest lucru ar subestima realitatea celor intamplate aici. Poti sa intrebi pe oricine in Sighet despre rolul jucat de aceasta inchisoare in viata fiecarei familii, toti iti vor impartasi propria experienta legata de acest loc. Poti sa intrebi pe oricine din Romania si cu siguranta iti vor povesti despre un prieten, o ruda sau o persoana importanta care si-a petrecut ultimii ani in aceasta inchisoare. Din aceste motive memorialul nu este un loc linistit si nici macar unul care sa-ti inspire cea mai mica urma de bucurie.Dar, este un loc pe care cat mai multi trebuie sa-l vada, pentru ca lumea sa nu uite ce inseamna sa fii detinut, torturat, fortat la munca grea, interogat si intr-un final chiar ucis pentru ceea ce gandesti sau spui.
Muzeul de Arta din Baia Mare, precum si ''Centrul Artistic Baia Mare'' ce reprezinta Scoala Baimareana de Arta, ilustreaza patrimoniul artistic al Maramuresului incepand cu secolul trecut si pana in zilele noastre. Cladirea care gazduieste Muzeul de Arta , situata la circa 200 metri de vechiul centru al orasului, este monument de arhitectura datata din 1784. În colectiile muzeului care numara peste 3300 de piese , pe lânga lucrarile semnate de artisti ce au activat în cadrul Centrului Artistic de la Baia Mare , începând din 1896 pâna în prezent, se gasesc câteva valoroase piese ce ilustreaza arta europeana din secolele XVIII - XX, precum si arta moderna româneasca, lucrari valorificate în cadrul unor expozitii temporare. Baia Mare, str. 1 Mai, nr. 8, cod poştal 430331, tel. 0262213964, fax 0262214080, email: muzartbm@yahoo.com