Palatul Știrbei - Palatul și domeniul Știrbei se află în localitatea Buftea, situată la 20 de kilometri de București.  Construcția palatului a început în anul 1850 și a fost finalizată în anul 1863. Acesta este construit în stilul Tudor însă, de-a lungul timpului, clădirea și stilul arhitectural au suferit mai multe modificări.

Palatul Snagov - La 40 de kilometrii distanță de București se află Palatul Snagov, construit pe malul lacului Snagov de lângă localitatea cu același nume. Acesta este fostul palat regal, construit în anii 1930 pentru Prințul Nicolae al României. În anul 1937, prințul Nicolae a fost dezmoștenit, iar palatul a fost preluat de către Ion Antonescu și apoi de Gheorghe Gheorghiu Dej.La începutul anilor 1970, din ordinul lui Nicolae Ceaușescu, palatul a fost refăcut complet din ideile arhitecturale gândite de Henriette Delavrancea păstrându-se doar intrarea, scara și holul care duce la etaj.În prezent, Palatul Snagov este utilizat ca și reședință a oaspeților veniți în țara noastră la invitația Statului Român.

Muzeul de arta brâncoveneasca - Palatul Mogosoaia cuprinde obiecte reprezentative care completeaza cadrul arhitectonic si atmosfera medievala caracteristica acestui pretios monument. Sunt expuse piese de argintarie, sculptura, tesaturi vechi si broderii în fir de aur si argint, hrisoave, tiparituri rare, cu miniaturi originale foarte valoroase. 

Manastirea Snagov (la 40 de km de Bucuresti), amintita în documente înca de la sfârsitul sec. XIV, când se presupune ca a fost ridicata de Vlad Tepes (1456 - 1462). Biserica actuala dateaza din sec. XVI si este un monument reprezentativ pentru arhitectura evului mediu. Picturile reprezinta cel mai mare ansamblu mural medieval pastrat într-o biserica în România. A jucat un rol cultural important deoarece a adapostit unul dintre primele centre tipografice ale tarii Românesti (la sfârsitul sec. XVII). Manastirea Cernica (la 25 de km de Bucuresti), din sec. XIX, detine un muzeu cu valoroase si vechi obiecte de arta si cult. Manastirea Caldarusani (la 40 de km de Bucuresti), ctitorie a lui Neagoe Basarab, între 1637 - 1638, detine o colectie muzeala de opere de arta veche si picturi de N. Grigorescu. 

Mânăstirea Căldaruşani - la 40 de km de Bucureşti, situată în partea de vest a lacului Căldăruşani. Codrii Vlasiei înconjurau odinioară acest lăcaş unde se refugiau haiducii şi cei prigoniţi de soartă. În anul 1637, domnitorul Matei Basarab, a ridicat trei laturi de chilii, un zid de apărare şi un turn de strajă – clopotniţa de astăzi. Înfăţişarea actuală datează din anul 1915. În biserică se află Sfintele Moaşte ale Sfântului Mare Mucenic Dimitrie şi ale altor sfinţi, lemn din Sfânta Cruce, precum şi Icoana Maicii Domnului – făcătoare de minuni. În dreapta intrarii se află pivniţa, care păstrează bolţile originale iar deasupra ei se află vechea sală a tronului, astăzi Sala Tezaurului.Mânăstirea deţine o colecţie muzeală de opere de artă veche şi picturi de Nicolae Grigorescu (care şi-a început aici activitatea de pictor de biserici), Gheorghe Tattarascu şi alţii.

Mânăstirea Cernica – la 25 km de Bucureşti. A fost construită în anul 1608, din lemn iar între anii 1964-1967 a fost refacută şi a primit forma pe care o are astăzi. În cimitirul mânăstirii şi-au găsit somnul cel veşnic: Mitropolitul Nifon, Banul Tudor Văcărescu, scriitorul Gala Galaction, pictorul Ion Ţuculescu.

Mânăstirea Pasărea – la 29 de km de Bucureşti. Prima atestare datează din anul 1813 când stareţul Timotei de la Cernica a construit o biserică de lemn, darâmată la cutremurul din anul 1838. Biserica mare a fost construită de Sfântul Calinic pe când era stareţ la Cernica iar biserica din cimitir a fost construită în anul 1834. În cimitirul mânăstirii este îngropat G. D. Anghel, cel care a realizat statuia lui Mihai Eminescu din faţa Ateneului Român şi care şi-a trăit aici ultimii ani ai vieţii. În biserică se află o raclă cu părţi din Sfintele Moaşte ale Sfântului Pantelimon, Sfântului Mucenic Mina şi Sfântului Mercurie.

Mânăstirea Sămurcăşeşti – se află lângă râul cu acelaşi nume din localitatea Ciorogârla. A fost ridicată în anul 1808 de vornicul Constantin Sămurcaş şi soţia sa Zoe. În anul 1821, Tudor Vladimirescu a primit aici delegaţia boierilor condusă de Dinicu Golescu. În septembrie 1866, a trecut pe la mânăstire regele Carol I, înainte de plecare la Constantinopol. În anul 1869 lăcaşul a fost refăcut şi Gheorghe Tattarescu a pictat interioarele. Cutremurul din 1940 a deteriorat mult lăcaşul şi a avariat picturile, rămânând numai două icoane semnate de Tattarescu. Între anii 1944-1959 a fost din nou refăcută. În anul 1944, au fost depuse pntru scurtă vreme, osemintele domnitorului Cuza, în drum spre Curtea de Argeş, unde au fost mutate temporar de la Ruginoasa, de teama ocupaţiei ruseşti. În muzeul din incinta complexului mânăstiresc se află expuse: crucea în filigran care a aparţinut haiducului Iancu Jianu, crucea de lemn aurit încrustată cu pietre preţioase pe care a donat -o Tudor Vladimirescu, cele două icoane ale lui Tattarescu, o icoană lucrată din mărgele ce provine de la Ierusalim, o candelă cu însemnele Ţării Româneşti şi ale Moldovei dăruita de familia Ghiculeştilor. În cimitirul din spatele ansamblului, se află câteva morminte: al fiicei lui Ion Heliade Rădulescu, fostă stareţă a mânăstirii şi a ziaristului Alexandru Beldiman, fondatorul ziarului „Adevărul”.În curtea mânăstirii se află un pin uriaş care dăinuie de mai bine de 300 de ani, declarat monument al naturii.

Mânăstirea Ţiganeşti - situată la jumătatea distanţei dintre Bucureşti şi Ploieşti. La început a fost un schit, apoi o biserică de lemn. În anul 1812, biserica de lemn a fost dărâmată şi a fost ridicată actuala biserică. Mânăstirea a fost pomenită în iulie 1870, întru-un act de vânzare-cumpărare şi donaţie. La început schitul era populat de călugări dar stareţul mânăstirii a stăruit ca pustnicii schitului Ţigăneşti să fie transferaţi la mânăstirea Căldaruşani, şi în locul lor să vină călugăriţele de la schitul Turbaţi (Snagov) şi schitul Maicilor (Bucureşti). Pictura bisericii a fost refăcută în anul 1929 de Gh. Belizarie în stil neobizantin şi restaurată de Gh. Trăsculescu (1983-1985).

Mânăstirea Sf. Nicolae – Balamuci – este situată în partea estică a vechilor Codri ai Vlăsiei, în apropierea satului Sitaru din comuna Grădiştea, pe o movilă de pământ din Lunca Ialomiţei. În anul 1627, Marele Vornic Jupân Papa Greceanu (1578-1632) care stăpânea aceste locuri, a zidit în locul unei vechi bisericuţe de lemn, o biserică de piatră, cu hramul Sf. Nicolae. Primul hrisov domnesc care menţionează lăcaşul datează din 15 aprilie 1631. Mânăstirea – părăsită odinioară – a fost refăcută. După anul 1991, aşezământul monahal şi-a reluat statutul de mânăstire de sine stătătoare. În afară de pictura murală din 1732 şi de catapeteasma din lemn sculptat, acoperită cu foiţă de aur, biserica mânăstirii mai adăposteşte şi o racla care conţine un fragment din lemnul Sfintei Cruci a Mântuitorului Nostru Iisus Hristos şi părticele din moaştele unor sfinţi, precum Sf. Apostol Andrei, Sf. Dimitrie Izvorâtorul de Mir, Sf. Pantelimon.

Biserica Sf. Nicolae a fostului Schit Balteni - la intrarea în satul cu acelaşi nume, din comuna Periş. Pădurea Cocioc, ce înconjoară parţial locul, este o reminiscenţă a vechilor Codrii ai Vlăsiei. Se pare că aici ar fi fost omorat, în ultimele luni ale anului 1476, domnitorul Vlad Ţepeş. Biserica Balteni a fost ridicată la sfârşitul secolului al XVI-lea, pe locul unui schit mai vechi, ca urmare a unui vis pe care voievodul Radu Negru l-a avut înaintea unei lupte cu tătarii. Distrusă de năvălitori, biserica Schitului Balteni a fost refacută în anul 1626, de către vornicului Hrizea Coconu, stăpânul satului Balteni, în timpul domniei lui Radu Mihnea Voievod. Pridvorul exterior înconjoară pe trei laturi pronaosul (un caz asemănător fiind la Tismana - judeţul Gorj).