Observatorul Astronomic “Victor Anestin” funcționează din 1978 în fostul turn de apă al orașului Bacău. A fost construit între anii 1910-1911. Din 22 iunie 1995, Observatorul Astronomic poartă numele lui Victor Anestin (1875-1919), care a fost un popularizator al astronomiei românești născut la Bacău, primul scriitor de S.F. din țară, fondatorul revistei „Orion” (prima revistă de astronomie din România) și al Societății Astronomice Românești. Observatorul a fost renovat recent, fiind dotat cu aparatura nouă și modernă. Observatorul cuprinde expoziții tematice, centre de informare, dotate cu monitoare 3D, o sală de spectacole pentru planetariu, un telescop și 2 lunete pentru a privi panorama orașului.

Podul lui Ștefan Cel Mare - Podul a fost construit din porunca lui Stefan cel Mare, peste pârâul Gârbovana, despre care traditia zice ca “a costat un kertic domnesc de 2000 oca sare”. Podul este construit din piatra cu mortar de var gros, bolta de asemeanea construita cu bolovani rotunzi iar capetele boltii care se vad sunt lucrate gros tot din bolovani rotunzi”. De-a lungul timpului podul a suferit transformari si adaugiri. O refacere a avut loc în timpul lui Mihail Sturdza (aprilie 1834 – iunie 1849). Podul are o lungime de 14 m, latimea 8 m, înaltimea 11 m iar deschiderea boltii de 5,80 m.

Cazinoul din Slanic Moldova, monument istoric si cladire de patrimoniu, a fost rididicat in anii 1892-1894 dupa planurile arhitectului George Sterian, devenind inima statiunii. Din 1948, aici se infiinteaza Casa de Cultura, iar in spatiile Cazinoului au mai functionat, pe lânga sala de spectacole, biblioteca oraseneasca sau unitati de servicii publice. Cazinoul are o suprafata construita de 1.847 mp

Ansamblul Palatului Ghika - Comănești - Fosta resedinta de vara a familiei Ghika – Comanesti a fost ridicata în 1890 si poarta semnatura arhitectului Albert Galleron (cel care a proiectat Ateneul Român). Palatul este construit pe doua nivele apartinând eclectismului vremii care domina spiritul Europei Occidentale la sfîrsitul secolului XIX.Palatul este asezat într-un frumos parc si asa cum arata Ortensia Racovita în “Dictionarul geografic al judetului Bacau” din 1895 parcul avea o întindere de “40 falci” si “era unul din cele mai mari si frumoase gradini din tara”. Continea “doua orangerii si o florarie, pline cu plante exotice din cele mai rare” si se mai aflau aici “cascade, havusuri, un lac mare si mai multe canaluripe care se umbla cu barca, insule cu pavilioane si chioschiuri… “.- Parcul si palatul au fost resedinta familiei pâna în 1946, dupa care a primit numeroase destinatii care au dus la degradarea acestuia. În 1979 au avut lucrari de restaurare si amenajare. În palat functioneaza cu piese etnografice din microzona Trotusului de munte ( Palanca-Dofteana ) si lucrari de pictura contemporana româneasca provenite din patrmoniul Muzeului de Arta-Bacau.

Muzeul etnografic din curtea bisericii Sfintii Apostoli Petru si Pavel – Darmanesti - Muzeu Etnografic DarmanestiÎn anul 1924 enoriaşii din Boiştea împreună cu preotul Constantin Moiceanu au hotărât să ridice o nouă biserică la mijlocul parohiei, întrucât cea veche se dovedise neîncăpătoare. Astfel au format un consiliu parohial de iniţiativă care să adune bani şi materiale pentru această lucrare. În vara anului 1924 a început procurarea materialelor şi au început să se pună bazele noii construcţii. Biserica a fost construită din piatră cioplită de meşteri iscusiţi sub conducerea renumitului maistru pietrar Ion Silvestru din Comăneşti, după anul 1938. Venind al doilea război mondial, lucrările au fost întrerupte, acoperirea făcîndu-se abia în 1950, iar biserica s-a terminat în anul 1958. În timp, biserica a fost dotată cu multe obiecte necesare cultului şi înfrumuseţării ei. În curtea bisericii s-a ridicat un monument în memoria eroilor dărmăneşteni – definitivat în anul 1994 şi sfinţit în ziua de 27 noiembrie a aceluiaşi an. Cu această ocazie preotului Ioan Buguş, pentru munca depusă la această parohie, i s-a conferit drept merit distincţia de „iconom stavrofor”. De asemenea, pe locul unei foste magazii, s-a ridicat o frumoasă casă praznicală cu două nivele. La parter se află bucătăria dotată cu sobă şi gaze, apă curentă, boiler electric, o chiuvetă din inox, veselă, şi o sală de mese pentru aproximativ o sută cincizeci de persoane. La etaj s-a amenajat un mic muzeu etnografic, în care s-au depus diferite obiecte folosite pe plan local de înaintaşi, fiind acum pe plan de dispariţie cum ar fi: costume populare bărbăteşti şi femeieşti, scoarţe şi lăicere, diferite obiecte necesare uzului gospodăresc precum: stative de ţesut, urzoi, maşină şi furcă de tors, meliţă de cânepă, cheptenei, sucală, suveică, precum şi icoane şi carte veche.    Localizare: Adresa: Strada Energiei, cartierul Boiştea, Dărmăneşti    Telefon: 0234.356.326

Muzeul de Istorie Buhuși - Muzeul este adăpostit în fostul conac al boierului Toader Buhuş, datând din sec. al XVIII-lea. În 1991 expoziţia de istorie a fost reorganizată, prin dezafectarea sălii de istorie contemporană şi îmbogăţirea colecţiilor cu utilaje tehnice care să ilustreze istoria industriei textile din Buhuşi: darac de scărmănat lână, mici subansamble, război de ţesut, meliţă, roţi de tors, cataloage cu mostre de stofe, costume naţionale, ştergare etc.

Secția „Dumitru şi Alice Rosetti Tescanu – George Enescu” - Berești-Tazlau  : Adresa: Tescani, nr. 126, jud. Bacău, cod 607056,  - Telefon: 0234353545, Fax: 0234353545   : Secția „Dumitru şi Alice Rosetti Tescanu – George Enescu” aparține Muzeului Național George Enescu și se află în satul cu același nume, pe drumul național Bacău-Moinești, la 35 km de Bacău, la 30 km distanță de Onești, la 14 km distanță de Moinești. În anul 1980, prin Hotărâre a Guvernului, conform Actului de donațiune, făcut de Maria Rosetti Enescu s-a înființat Așezământul de Cultură, instituție ce funcționează în fostul conac al Rosetteștilor. Așezământul a fost casă de creație. Între 1980-1990 a fost inaugurată Casa Memorială Rosetti – Enescu din incinta Imobilului Principal. Din 1990 a devenit Centrul de Cultură Tescani, apoi din 1993 Centrul de Cultură “Rosetti Tescanu – George Enescu”. Familia Rosetti Tescanu, din care provenea soția Maestrului, este atestată în aceste locuri încă de la sfârșitul secolului al XVI-lea. A fost o familie bogată, de boieri cărturari, ctitori de școli, așezăminte de cultură, biserici care au participat direct la înfăptuirea Unirii Principatelor și la evenimentele de la 1848. În anul 1947, o parte din proprietate a fost daruită Statului român, reprezentat prin Ministerul Culturii, de către Maria Rosetti Enescu. În prezent, în incintă se mai află: o sală de concerte “OEDIPE” cu 60 locuri; estradă în aer liber pentru orchestră de 60 persoane cu o capacitate de 300 persoane; sală de conferințe cu capacitate de 35 locuri; trei ateliere multifuncționale; galerie de artă; bibliotecă; bibliotecă de specialitate (G. Enescu), pentru cercetare; sală de lectură și audiție.

Ateneul – Bacău - Clădirea „Ateneu” este sediul în care își desfășoară activitatea Orchestra Filarmonică “Mihail Jora” din Bacău, care a fost înființată în anul 1956. Astăzi orchestra reunește un grup de aproximativ 75 de muzicieni talentați. Majoritatea instrumentiștilor fac parte din diferite formații camerale. Orchestra filarmonică susține aici concerte săptămânale în timpul stagiunilor permanente. De-a lungul existenței Ateneului, viața muzicală a orașului a fost îmbogățită cu concerte de muzică de cameră, recitaluri instrumentale sau concerte vocal-simfonice. Pe lângă concertele săptămânale din cadrul stagiunii, filarmonica organizează diferite festivaluri internaționale cum ar fi „Enescu, Orfeu Moldav” și “Zilele Muzicii Contemporane”.

Teatrul Municipal “Bacovia” – Bacău - Teatrul Municipal BacoviaIstoria acestei instituții începe în urmă cu aproape două secole, la 20 ianuarie 1848, când în oraș are loc prima reprezentație teatrală oferită de un grup de tineri băcăuani. Palatul Mărăști, clădirea în care trupa de teatru băcăuană își desfășoară astăzi activitatea, a fost inaugurat în 1929, iar în anul 1948 a fost înființat teatrul profesionist din Bacău. Teatrul Municipal „Bacovia”, dispune de o sală de 220 de locuri și de o sală studio de 80 de locuri. Eleganța sălii și acustica este considerată de unii specialiştii a fi unică în Moldova, după cea a Teatrului Național din Iași.

Casa memorială Ion Borcea – Racova - Construcţie în stil ardelenesc de peste două secole, casa este situată în mijlocul satului, pe partea stângă a pârâului Racova. Casa a fost construită de către preotul Ion Marcu şi presvitera Ecaterina, care au venit de peste munţi, poposind aici împreună cu mai mulţi enoriaşi şi au decis să se stabilească pe aceste locuri, atraşi fiind de liniştea şi frumuseţea locurilor acoperite pe atunci, în mare parte, de păduri. Casa a fost reşedinţa mai multor generaţii de preoţi şi adăposteşte acum o expoziţie în memoria savantului Ion Borcea. Expoziţia a fost reamenajată în anul 1999 de către muzeografii de la Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii Ion Borcea din Bacău, oferind publicului vizitator crâmpeie din viaţa savantului biolog care şi-a petrecut mulţi ani aici.   : Localizare:  Auto:  De la drumul judetean ce leagă oraşul Buhuşi de Bacau, se face dreapta spre satul Racova. La aproximativ 500m dupa traversarea caii ferate se face dreapta iar dupa alti aproximativ 300m se face stanga spre Casa Memoriala Ion Borcea si se continua drumul pana la capatul acestuia. Casa memoriala este ultima casa pe dreapta.  Trenul:  Cu trenul personal Bacau – Bicaz din Bacau, se coboara in halta Racova.

Casa memorială Nicu Enea – Bacău  - Casa Nicu EneaStr. Nicu Enea Nr. 31, 600191, Bacău, județul Bacău  : Telefon 0234.510.470   - Clădirea în care se află expoziția memorială Nicu Enea a fost construită în anul 1926, proprietar fiind Gheorghe Paloșanu, tatăl Elvirei Enea. În această casă soții Elvira și Nicu Enea au trăit în perioada 1929 – 1960, informație inscripționată și pe plăcuța de pe fațada casei, care o atestă ca obiectiv de patrimoniu. În noiembrie 1968, Elvira Enea face o ofertă de donație care cuprinde imobilul, terenul aferent, 130 de lucrări de pictură, 210 de lucrări de grafică, mobilier și obiecte care au aparținut pictorului Nicu Enea, donație acceptată de Comitetul Județean de Cultură în luna mai 1969. După amenajarea casei, în luna decembrie 1970 aceasta se deschide pentru public, Elvira Enea îndeplinind funcția de custode. Colecția ‘Nicu Enea” este alcatuită din lucrarile și obiectele donate. Din totalul lucrărilor care alcatuiește colecția , 54 de lucrări de pictură sunt expuse în cele trei săli ale casei la care se adaugă mobilierul, obiectele personale ale pictorului și câteva lucrări de sculptură mică realizate de Nicolae Enea. Expoziția permanentă oferă vizitatorului posibilitatea cunoașterii operei lui Nicu Enea (1897-1960) a cărui afirmare se suprapune temporal și spiritual uneia dintre cele mai fertile și tulburătoare perioade din istoria artei românești, perioada interbelică.

Primaria Tg.Ocna - Intre 1909 – 1912 se construieste actuala cladire a Primariei denumit Palat administrativ, cladirea este construita din caramida si piatra in stil ecletic si cu influente ale arhitecturii traditionale romanesti, formata din parter, etaj si un turn, cuprinzand 20 de incaperi, 5 holuri, un mezanin “ foisorul de foc”.

Catedrala “Sfinții Apostoli Petru și Paul” – Bacau - Catedrala “Sfinții Petru și Pavel”, este un lăcaș de cult modern cu o arhitectură impunătoare, ridicat în anul 2005 în centrul municipiului Bacau, fiind considerată cea mai mare biserică romano-catolică din Moldova. Având o înălțime totală de 77 de metri, ea se află în prezent pe locul al 4-lea între bisericile din România. Interiorul are formă de amfiteatru cu parter şi două etaje, cu o cupolă imensă ce oferă un aspect deosebit bisericii, neavând stâlpi centrali de susţinere. Cele trei clopote ale catedralei au fost realizate cu instalații electronice și au fot turnate în Padova (Italia).

Catedrala “Înălțarea Domnului” – Bacău - Construcția Catedralei ortodoxe „Înăltarea Domnului” a început în anul 1991. Aceasta este unul dintre cele mai mari lăcașuri de cult de religie ortodoxă din Europa, ea situându-se pe locul patru, dupa fosta catedrală ortodoxă “Sfânta Sofia” din Istambul, catedrala nouă din Moscova și cea din Parnes (Grecia). Catedrala care se ridicăîn centrul Bacăului, are ziduri de beton ce ating în anumite tronsoane o grosime de un metru. Cele 18 clopote cu care este dotată catedrala, au fost fabricate la Innsbruck. Dintre acestea, 13 sunt concepute cu o formă specială și sunt sincronizate de computere, celalalte 5 sunt clopote clasice.

Biserica “Precista” – Bacău - Biserica Precista, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, parte componentă a Ansamblului Curții Domnești Bacău, a fost construită în vremea lui Ştefan cel Mare, de fiul său, Alexandru, fiind sfinţită la 1 ianuarie 1491. Construită din piatră și cărămidă, în stilul specific epocii lui Ștefan cel Mare, biserica este foarte bine proporționată, de plan treflat cu turlă, având o lungime de 25,68 m. Biserica Precista a rezistat în timp, prin unele transformări și reparații întreprinse în secolul al XVII-lea în vremea domnitorului Vasile Lupu. Din această perioadă provine o piatră de mormânt de la 1636, aparținând domniței Cristina, soția nobilului Mihai Fotena Postelnic, unul din ctitorii bisericii.

Mănăstirea “Adormirea Maicii Domnului” – Răchitoasa - Istoria acestei mănăstiri, se întinde pe o perioadă de patru secole. La sfârșitul veacului al XVII-lea a fost construită la Răchitoasa o bisericuță din lemn de stejar, care se găsea lângă Mănăstirea Răchitoasa de astăzi. Mai apoi, în anul 1697, Theofana, fiica voevodului Mihail Racoviță, împreună cu soțul acesteia, au zidit actuala mănăstire. Din nefericire, biserica mănăstirii Răchitoasa a fost dărâmată de cutremurul din 31 mai 1739. A fost renovată ultima oară, la sfârșitul secolului XIX, fiind recent restuarată în 2015, integral din fonduri europene. Aceasta a devenit una dintre cele mai reprezentative lăcașuri de cult monahale din zona centrală și de sud-est a Moldovei.

Biserica “Preasfânta Treime” – Oituz - Bisrica Preasfânta Treime din Oituz1De-a lungul timpului, pe locul bisericii “Preasfânta Treime” din Oituz au fost alte așezământe de cult care au fost distruse. Prima biserică, având hramul “Adormirea Maicii Domnului”,a fost construită din lemn în anul 1734. În anul 1854 s-a ridicat o biserică din piatră, care s-a păstrat până la primul război mondial când a fost distrusă în timpul luptelor care s-au dus în zonă. După război, s-a construit din piatră, în anul 1924, actuala biserică, având hramul “Preasfânta Treime”. Biserica este impresionantă atât prin arhitectura exterioară cât și interioară.

Mănăstirea Tisa Silvestri – Odobești - Mănăstirea “Buna Vestire” din localitatea Tisa Silvestri se află într-o zonă de dealuri şi văi, la marginea unei păduri. Mănăstirea este relativ nouă, construită şi reactivată după anii ’90. Mănăstirea Tisa a fost atestată documentar pentru prima oară la 1729 și din 1895 existămențiunea că la Tisa fusese un schit de călugări. Dupa 20 noiembrie 1996 s-a început reconstrucția ei de către maicile care acum trăiescîn mănăstire. Biserica mică a mănăstirii a fost sfințită în 2003 iar cea mare în 2010. Maicile se gospodăresc singure și au diverse îndeletnicirii printre care agricultura, apicultura, pictura, confecţii și realizarea de goblenuri.

Mănăstirea „Sfinții Voievozi Mihail si Gavril” – Mănăstirea Cașin - Mănăstirea a fost construită in 1655 de voievodul Gheorghe Ștefan, pe locul unui schit vechi. Planul bisericii, arhitectura fațadelor și dimensiunile sale sunt identice cu cele ale bisericii Golia din Iași, dar formele sunt simplificate. Biserica era înconjurată de case domneștiși de un zid de piatra înalt și puternic cu turnuri ca de cetate, fiind concepută ca loc de apărare.În urma cutremurului din 1805, fiind grav avariată, mănăstirea a fost reparată de starețul grec Ierotei, iar între 1836-1839 de starețul Isaia din Constantinopol.

Mănăstirea Carmelitană – Mărgineni - Mănăstirea Carmelitană se află la 15 kilometri de oraşul Bacău şi la 4,5 kilometri de localitatea Luncani. Amplasată la poalele unei păduri, mănăstirea se întinde pe o suprafaţă de 11654 mp² si este compusă din mai multe clădiri. Biserica are lucrări interioare din mozaic şi vitralii executate în Italia care aucaracterisitici bizantine provenite din tradiția carmelitană. Această manăstire a fost ridicată în anul 2002 şi reprezintă un loc de reculegere, rugăciune şi pelerinaj.

Biserica “Sfinții Voievozi” – Rădeana, Ștefan cel Mare - Biserica Sfinții Voievozi, Rădeana, Ștefan cel Mare(biserica Radeana)Ctitorul bisericii este Dumitrașcu Ștefan (1628), tatăl voievodului Gheorghe Ștefan, cel care i-a urmat lui Vasile Lupu la domnia Moldovei. Biserica Rădeana este o construcţie înaltă şi solidă. De jur împrejur este înconjurată de un zid de piatră ce depăşeşte doi metri înălţime, întărit pe alocuri cu contraforţi. Este un zid nou, pe care sătenii l-au făcut pentru a delimita terenul bisericii de restul gospodăriilor. Biserica este înconjurată de brazi falnici. Lăcașul de cult adăpostește cărţi religioasevechi de peste 150 de ani.

Biserica “Sfinții Petru și Pavel” – Dărmănești - Biserica ortodoxă Sf Petru si Pavel, DărmăneștiÎn anul 1924 enoriaşii din satul Boiştea împreună cu preotul Constantin Moiceanu au hotărât să ridice o nouă biserică la mijlocul parohiei, întrucât cea veche se dovedise neîncăpătoare. În vara anului 1924 s-au pus bazele noii construcţii. Biserica a fost construită, după anul 1938, din piatră cioplită de meşteri iscusiţi sub conducerea renumitului maistru pietrar Ion Silvestru din Comăneşti. Venind al doilea război mondial, lucrările au fost întrerupte, acoperirea bisericii făcîndu-se abia în 1950. Biserica a fost pictată de pictorul Georgescu Vasile și a fost terminată în anul 1958.

Biserica de lemn „Cuvioasa Parascheva” – Tîrgu Ocna - Biserica de lemn Cuvioasa Parascheva din Tîrgu Ocna, numită ulterior Domnească, este cea mai veche biserică de lemn din județul Bacău (1725), fiind destinată inițial muncitorilor din salină.Biserica a fost refăcută pe locul alteia mai vechi care a ars. A fost realizată cu dale de piatră iar pereţii au fostcăptuşiţi cu scândură cu nervuri care formeazăo boltă dublă, fiind renovatăde mai multe ori, pe parcursul timpului. La interior este împodobităcu icoane de o mare frumuseţe. Deși modestă ca dimensiune, este una dintre bisericile cele mai încărcate de istorie ale orașului Tîrgu Ocna, fiind situată într-un cadru pitoresc.

Mănăstirea “Răducanu-Buna Vestire” – Tîrgu Ocna- Mănăstirea “Raducanu – Buna Vestire” a fost construită de marele logofăt Ion Buhuş şi un târgoveţ bogat, Pavăl, la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea, în oraşul Tîrgu Ocna. Biserica Răducanu este un monument reprezentativ pentru barocul târziu moldovenesc. Din cele doua clopote ale bisericii, cel mare, care a fost turnat în Sfântul Munte Athos, are o inscripţie în limba greacă, a fost realizat pe 10 noiembrie 1810 și este expus în fața bisericii. În exterior, lângă peretele sud-estic al bisericii, se află mormântul marelui om politic şi scriitor, Costache Negri (1812-1876). Biserica Răducanu este singura biserică din România care are inscripții în limba franceză.

 

Biserica Sfinţii Voievozi – Scorțeni - Pictura: 1912 – pictor Nicolae Tonitza - Biserica parohiala este in forma de cruce lunga de 27 m. Planul Bisericii a fost intocmit de arh.prof.I.D Traianescu, lucrarile de zidarie au fost executate de italianul Valetin Sello. Catapeteasma poleita cu aur din lemn de tei 1912 de IORGU Spataru (Roman). Strana arhiereasca si strana Maicii Domnului lucrata in 1912. Catapeteasma poleita cu aur “Sf Ecaterina” este un obiect de arta valoroasa prin pictura ei realista si sculptura artistica a lemnului. Pardoseala bisericii din mozaic. Biserica impunatoare in forma de cruce cu doua tipuri de zid cu 70 de ocnite de jur imprejur unde sunt pictati Sf mucenici. Stilul este inspirat din vechile noastre monumente istorice, stil moldovenesc. Pictura in ulei neo-bizantina realista unele tablouri copii dupa pictorii celebrii: Tizian, Durer, N.Grigorescu si Tatarescu din biserica precum si pictura catapetesmei si a stranei Maicii Domnului a fost executata de Nicolae Tonitza si C.Bacalu in 1912. Tonitza avea 26 de ani si atunci absolvise scoala Belle Arte din Iasi.

Biserica ”Merișor” – Scorțeni  Cult: ortodox - Adresa: Sat Scorţeni, comuna Scorţeni, județul Bacău - Acces: Din satul Scorțeni, pe partea dreaptă a șoselei Bacău-Moinești, se urcă spre Biserica de zid Sfinții Voievozi. În apropierea ei, spre vest, se află biserica de lemn, monument istoric.

Biserica de lemn “Sfinţii Voievozi” a fost ridicată în 1799 pe locul unde exista un vechi schit cunoscut sub numele de Merișor. Călugării schitului, ajutați de locuitorii satului Scorțeni, au folosit bârne de stejar așezate pe “tălchile” de stejar, peste temelia de piatră de râu. Temelia ajunge la înălțimea de 1m în partea de est, aspect care individualizează aceasta biserică. Ca orice construcție de lemn, de-a lungul vremii, a necesitat mai multe reparații: În 1845 a fost acoperită cu șindrilă nouă; în 1885 se adaugă un pridvor pe latura de sud; în 1907 este reparată de episcopul Teodosie al Romanului, iar în1957 este refăcută șindrila şi este tăbănuită până la brâul median pentru protecție. Planul bisericii este treflat, pronaosul şi altarul, pentagonale, iar absidele laterale au câte trei laturi. Bolțile în forma de trunchi de piramida cu retrageri în trepte ale grinzilor; se sprijină pe baze dreptunghiulare în pronaos şi altar, şi pe o bază octogonală în naos. Valorii arhitectonice, date de sistemul de boltire şi de îmbinările bârnelor în coada de rândunică, i se adaugă elemente decorative ca: brâul în torsadă, cheile de boltă sculptate, registrele succesive de dinți de ferăstrău şi stâlpii sculptați. Iconostasul are una din icoanele împărătești datată 1809 şi semnată Mihail Zugrav, iar ușile împărăteşti sunt sculptate cu motivul viţei de vie care creşte din cornul abundenţei şi susține medalioane pictate. Atracția turistică a monumentului o constituie interiorul lui (spaţiile echilibrate, sistemul de boltire interesant şi iconostasul); în contrast, imaginea exterioară nu impresionează datorită acoperirii pereților din bârne cu scândură.

Biserica de lemn Sfinții Voievozi – Cucuieți - Solonț - Biserica de lemn Sfintii Voievozi din satul Cucuieti, comuna Solont, judetul Bacau, dateaza in hrisoavele vremii din anul 1749, cand se arata ca a fost recladita de locuiori impreuna cu preotul si cu cei doi cantareti, si adusa la locatia actuala de la peste trei khilometri in amonte, unde se gasea initial sub forma unei manastiri grecesti datand dinainte de anul 1600, dupa spusele batranilor din zona. Dupa reantoarcerea calugarilor in Grecia, manastirea a fost parasita si adusa in satul din vale unde avea sa se intemeieze parohia Cucuieti. Intr-un studiu de specialitate din anul 1890 era notat: „Biserica poporului este de lemn in stare bunisoara, reparata in anii din urma. Asupra fondarii ei nu este nici un veleat si nici pomelnicul ctitorilor nu mentioneaza nimic, decat niste nume insirate spre a fi pomenite”. Pe clopot se poate citi data de 1808 , data la care se crede ca a fost facuta clopotnita in prelungirea bisericii orginale.In anuarul din 1936 se consemna faptul ca biserica parohiala construita din lemn, ar data de la 1786 si ca a fost reparata in anul 1880 si 1910 de enoriasi.In repertoriul sau, Nicolae Stoicescu, consemna ca biserica de lemn ”Sfintii Voievozi”a fost construita in actuala forma intre anii 1765 si 1768, reparata in anul 1890. In locul unde se stie ca a fost prima data amplasat schitul grecesc,satenii au ridicat o troita si un adapost de lemn acoperit cu sindrila care se pastreaza pana astazi si unde, o data pe an, de ziua Sfantului Ilie Tezviteanu (20 iulie), crestinii se aduna din toate partile facandu-se rugacini de catre preoti si apoi asezandu-se la masa toata lumea in amintirea celor care au fost acolo si nu mai sunt printre noi, finalizandu-se cu o frumoasa serbare campeneasca. Amplasata pe versantul sudic la poalele muntelui,biserica de lemn”Sfintii Voievozi” Cucuieti,are planul ornat cu absidele laterale pentagonale,la fel ca si cele ale altarului si pronaosului. Pe temelia din piatra de râu s-a pus talpa şi cununile din bârne orizontale legate”in frânghiu”. În anul 1942 s-a facut o rearatie generala,a fost reacoperita cu şindrilă şi s-a prelungit pronaosul pe latura de vest, deasupra căruia a fost construita clopotniţa. Acoperisul de şindrila nu a ţinut prea mult timp ,fapt pentru care creştinii împreuna cu preotul paroh au făcut un nou acoperiş din tablă în anul 1969, care se păstreaza până astăzi.

Mănăstirea Diaconești - Agăș - Situată pe Valea Trotuşului, între Munţii Ciucului şi Tarcăului, Mănăstirea Diaconeşti a fost înfiinţată în anul 1998 din mila lui Dumnezeu şi cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Episcop Eftimie al Romanului. Rostul acestui aşezământ monahal a fost acela de a statornici în această zonă o rânduială de vieţuire călugărească de slujbe şi rugăciune precum şi acela  de a promova valorile duhovniceşti şi culturale ale Ortodoxiei şi neamului nostru pe aceste meleaguri. Ctitorii acestei mănăstiri sunt localnicii, prin a căror râvnă şi osteneală s-a început construcţia acestui aşezământ monahal. În anul 2000 s-a terminat construcţia primului corp de chilii, prevăzut cu  bucătărie, trapeză şi  un mic Paraclis, cu hramul Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil. Sfinţirea Paraclisului ca şi a locului pentru biserica mare s-a făcut pe 17 septembrie 2000 de către Prea Sfinţia Sa, Arhiereul Ioachim Băcăuanul, cu un sobor numeros de preoţi. În anul 2002 s-au început lucrările pentru ridicarea bisericii mari, cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Biserica este din lemn, în stil moldovenesc şi urmează a fi pictată în interior.  În anul 2004-2005 s-a construit al doilea corp de chilii prevăzut la mansardă cu un spaţios atelier de pictură. 

Mănăstirea Cotumba - Agăș - Schitul Cotumba, cu Biserica „Sf. Treime”, a fost ridicată în sec. XVIII, din lemn. În locul ei, în 1766, a fost ridicată o alta de zid, de vornicul Grigorie Crupenschi. După 1864, schitul a fost desfiinţat, iar în timpul primului război mondial, Cotumba fiind post de graniţă, biserica a fost distrusă şi reclădită în 1929. Acum i s-a schimbat hamul din „Sf. Treime” în „Pogorârea Sf. Duh”. După 1948 Schitul Cotumba, devenit mănăstire, s-a desfiinţat, fiind deservit de Parohia Cotumba. Cu 01 noiembrie 1994, în urma Permanenţei Consiliului Eparhial al Episcopiei Romanului şi Huşilor din 14 noiembrie 1994, s-a reînfiinţat Mănăstirea Cotumba

Mănăstirea Pogleț - Corbasca - Manastirea Poglet se afla in partea de nord a Comunei Corbasca, la o distanta de cinci kilometri de aceasta, intr-o poiana mare, inconjurata din toate partile de paduri de stejar. Manastirea se afla in satul omonim, alcatuit din mici casute, simple si primitoare. Calatorului care urca dealurile Fulgerisului, venind dinspre Pancesti, i se deschide o adevarata panorama in care biserica din lemn, cu pridvorul deschis, ocupa locul central.

Biserica de lemn ” Sfinţii Voievozi” Merișor – Scorțeni - Adresa: Sat Scorţeni, comuna Scorţeni, județul Bacău  - Telefon: 0234.354.507 - Acces: Din satul Scorțeni, pe partea dreaptă a șoselei Bacău-Moinești, se urcă spre Biserica de zid Sfinții Voievozi. În apropierea ei, spre vest, se află biserica de lemn, monument istoric. - Biserica de lemn “Sfinţii Voievozi” a fost ridicată în 1799 pe locul unde exista un vechi schit cunoscut sub numele de Merișor. Călugării schitului, ajutați de locuitorii satului Scorțeni, au folosit bârne de stejar așezate pe “tălchile” de stejar, peste temelia de piatră de râu. Temelia ajunge la înălțimea de 1m în partea de est, aspect care individualizează aceasta biserică. Ca orice construcție de lemn, de-a lungul vremii, a necesitat mai multe reparații: În 1845 a fost acoperită cu șindrilă nouă; în 1885 se adaugă un pridvor pe latura de sud; în 1907 este reparată de episcopul Teodosie al Romanului, iar în1957 este refăcută șindrila şi este tăbănuită până la brâul median pentru protecție. Planul bisericii este treflat, pronaosul şi altarul, pentagonale, iar absidele laterale au câte trei laturi. Bolțile în forma de trunchi de piramida cu retrageri în trepte ale grinzilor; se sprijină pe baze dreptunghiulare în pronaos şi altar, şi pe o bază octogonală în naos. Valorii arhitectonice, date de sistemul de boltire şi de îmbinările bârnelor în coada de rândunică, i se adaugă elemente decorative ca: brâul în torsadă, cheile de boltă sculptate, registrele succesive de dinți de ferăstrău şi stâlpii sculptați. Iconostasul are una din icoanele împărătești datată 1809 şi semnată Mihail Zugrav, iar ușile împărăteşti sunt sculptate cu motivul viţei de vie care creşte din cornul abundenţei şi susține medalioane pictate. Atracția turistică a monumentului o constituie interiorul lui (spaţiile echilibrate, sistemul de boltire interesant şi iconostasul); în contrast, imaginea exterioară nu impresionează datorită acoperirii pereților din bârne cu scândură.

Ansamblul bisericii „Adormirea Maicii Domnului” Cașin - Hram: Adormirea Maicii Domnului - Adresă: localitatea Cașin, comuna Cașin, județul Bacău - Acces: Șoseaua Onești -Cașin  - Anul construirii bisericii nu este cunoscut, dar în spatele icoanei ce reprezintă praznicul împărătesc, “Adormirea Maicii Domnului”, se gasește o inscripție din care rezultă că catapeteasma a fost reparată în anul 1797 de catre I. Popovici. De aici se poate considera că biserica a fost construită odată cu venirea “coloniștilor’’ aduși sau veniți din zona Rucar – Dragoslavele, întrucât Biserica era locul central al unei comunități în jurul căreia se desfășura întreaga viață comunitară. Conform unor surse, biserica „Adormirea Maicii Domnului” a fost ridicată de enoriași înainte de 1776 și reparată în anii 1928 și 1933. Este singura biserică din județul Bacău construită în stil muntenesc de către locuitorii Cașinului care veniseră încă din secolul al-XVIII-lea din zona Rucăr. Biserica de plan triconc, are un frumos pridvor cu arcade în formă de acolade susținute de patru coloane. Acoperișul este din șindrilă iar fațada este simplă. Catapeteasma a fost pictată pe la 1794. Clopotnița, separată de biserică, este tot în stil muntenesc, și adapostește un clopot din anul 1805. Nicolae Iorga în cartea sa „Sate și mănăstiri din România” spunea: “Biserca din Cașin cu hramul Adormirea Maicii Domnului, cea mai veche biserică din sat, amintește în totul bisericile muntene și este un foarte frumos tip, al acestora. Este cladită din caramidă dar cadrul fin sculptat al ferestrelor este din piatră. Pridvorul este deschis având patru stâlpi desparțiți prin arcade ogivale. Alți stâlpi ca aceștia fac ca o perdea între naos și pronoas. Catapiteasma a fost reparată în 1797, dar clădirea este neaparat mult mai veche.’’ Deși la cutremurul din 1977 construcția bisericii a fost afectată, biserica își păstrează forma și aspectul inițial.

Mănăstirea de la Runc - Buhuși - Hram: Sf. Arh. Mihail şi Gavril, Sf. Împ. Constantin şi Elena (21 mai), Adresa: Cartier Runc, str. Runc, nr.7, oraş Buhuşi, județul Bacău - Telefon: 0234.261.274; 0234.261.274 - Acces: DN 15 Bacău – Piatra Neamț (de la Buhuși aproximativ 4 km). Atribuită de tradiția orală voievoduluui Ștefan cel Mare și Sfant, care ar fi construit-o în urma luptei de la Gura Orbicului din anul 1457, mănăstirea Runc apare consemnată documentar la data de 1 aprilie 1695 cu ocazia unei danii făcute de medelnicerul Ionașcu Isăcescu cu soția sa Alexandra, considerați a fi de fapt ctitorii acestui sfânt lăcaș. Până în anul 1888 mănăstirea Runc a funcționat cu sobor de calugări, iar din acest an a fost desființată și afiliată ca biserică de mir la parohia Lipoveni (azi Bârjoveni II), comuna Români, județul Neamț, până în anul 1941, când, prin osteneala ieroschimonahului Casian Cojoc (cu metania din Mănăstirea Sihăstria), se aprobă reînființarea mănăstirii. Între 1953 – 1960 conducător al Mănăstirii este protos. Sofronie Ungureanu care s-a remarcat prin grija pentru întărirea vieții duhovnicești, prin reintroducerea unor rânduieli specifice vieții de obște. În anul 1959, prin decretul nr. 410/7.XI.1959, mănăstirea este din nou închisă, terenurile și imobilele trecând în patrimoniul statului. Flacăra vieții monahale a fost reaprinsă în 1967 când mănăstirea se redeschide pentru a-și primi fii cei pribegi. Se succed mai mulți conducători ai vieții de obște, fiecare având o însemnată contribuție la împodobirea lăcașului: arhim. Isaia Tugurlan (cu metania din Mănăstirea Bogdana), în perioada 1967-1977; protos. Melchisedec Nicolau, în perioada 1977-1987; arhim. Emilian Panait, în perioada 1987-2006. Din 2006 până în momentul de față stareț al mănăstirii este protos. Macarie Costea. Biserica mănăstirii, cu hramul sf. Arhangheli Mihail și Gavril, ctitorită de medelnicerul Ionașcu Isăcescu și soția sa Alexandra a fost restaurată și pictată (pictorul Gherghe Matei din Arad) între anii 1986-1988 find resfințită la 2 octombrie 1988.

Mănăstirea Măgura Ocnei - Târgu Ocna - Hram: Înălţarea Domnului - Adresa: Localitatea Tg. Ocna, județul Bacău, 605600 - Tel.: 0234.344.325 - Acces: Este situată pe şoseaua Tg. Ocna-Slănic Moldova, la câteva sute de metri după trecerea podului peste Trotuş, intersecţie dreapta, drum de beton prin pădure circa 3 km până în mănăstire. Mânăstirea Măgura Ocnei – Schitul Măgura Ocnei este menţionat prima oară în 1665. Se pare că, pe la 1757, schitul devine metoc al Epitropiei generale a Casei Spitalelor Sf.Spiridon şi doar aşa se poate explica faptul că, în pomelnicul acestei sihăstrii, Constantin Racoviţă voievod apare ca prim ctitor al aşezământului monahal. Schitul a avut în lunga sa existenţă trei biserici construite succesiv. Prima, cu hramul Înălţarea Domnului, a existat până pe la 1757, când cu sprijinul domnului Constantin Racoviţă se construieşte un nou lăcaş cu hramul Sf.Gheorghe. Ruinându-se, o nouă biserică, cu hramul Buna Vestire, va fi ridicată, în anul 1803, de către arhimandritul Iacov. În timpul Primului Război Mondial, Schitul a fost bombardat, însă nu a putut fi distrus. A fost reparat în 1923. După al Doilea Război Mondial, a devenit schit de maici, asezământul redresându-se până în 1964 când autorităţile comuniste hotărăsc demolarea sa. Loc de odihnă şi recreere, dar şi de reculegere pentru vizitatorul care se încumetă să urce până aici, acest aşezământ monahal va fi desfiinţat în timpul regimului comunist când, în februarie 1964, din motive care până astăzi nu au fost pe deplin clarificate, Biserica Buna Vestire a fost demolată. După 1990 s-a ridicat o biserică nouă, cu hramul Înălţarea Domnului. Ansamblul monahal mai cuprinde un paraclis, o frumoasă bisericuţă de lemn în cimitirul mănăstirii, chilii, stăreţia şi alte anexe. Biserica este o construcţie masivă din cărămidă şi piatră (placată cu piatră în exterior) în formă de cruce. Altarul spaţios este luminat de o fereastră cu vitralii la est. Catapeteasma este din lemn de stejar frumos sculptat. Naosul are absidele foarte largi şi este luminat de câte o fereastră vitraliu la sud şi nord. Pe naos se află o mare turlă deschisă, poligonală în exterior, luminată de patru ferestre. Sub cornişa cupolei, de jur împrejur, are ocniţe pictate. Pronaosul spaţios este luminat de câte o fereastră la sud şi nord, iar pridvorul, închis de asemenea, este luminat de câte o fereastră la sud şi nord. Toate ferestrele sunt metalice, dreptunghiulare, terminate în arc, prevăzute cu grilaj metalic. Intrarea în pridvor se face prin vest pe o uşă din stejar, întărită metalic. Din pridvor în pronaos se intră tot printr-o uşă mare din lemn de stejar, sculptată pe ambele feţe, cu Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil spre pridvor şi Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel spre pronaos. Pictura biserrcii este executată în tehnica frescă, iar icoanele tâmplei în ulei, pictori fiind fraţii Petru şi Ioan Pascu, care au realizat pictura între 1994 şi 1997. Faţadele exterioare au în partea superioară, sub cornişe, de jur împrejur, ocniţe pictate. Acoperişul bisericii este din tablă zincată, cu streaşină foarte largă, în stil moldovenesc. Construcţia s-a făcut cu contribuţia credincioşilor de pe Valea Trotuşului şi a binevoitorilor creştini din ţară, în timpul păstoririi Episcopului Eftimie Luca al Romanului.

Biserica de Lemn “Sf. Nicolae”- Ciolpani - Buhuși - Hram: Sfantul Emilian de la Durostorum, Adormirea Maicii Domnului (paraclis), Sfântul Nicolae (biserica din cimitir). Adresa: str. Ciolpani, nr. 9, Buhuși, 605100, județul. Bacău - Telefon: 0234.261.511 - Acces: din Buhuși spre Runc, pe DJ156H, stânga spre mănăstire 3 km. Biserica Sf. Nicolae a fost construită pe locul unde, cu multe veacuri în urmă, sulițașul Ciolpan, ostaș în oastea domnitorului Moldovei, Petru Șchiopul, întemeiase un schit de călugări. În anul 1730, schitul se afla într-o avansată stare de degradare, iar medelnicerul Teodor Cantacuzino a pus pe cei mai pricepuți meșteri ai locului să construiască din lemn de stejar din împrejurime o bisericuța de lemn. În prezent aceasta este printre cele mai mici lăcașuri de acest gen din Moldova (L=7 m, l=3 m la pronaos, 5m la absidele laterale și 2 m la altar). Are planul treflat, pronaosul absidat, absidele laterale pe trei laturi, și absida altarului pe cinci laturi, decroșată. Pe ancadramentul sculptat al ușii de la intrare, în partea superioară, sunt dăltuite în lemn de stejar două pisanii în slove chirilice: una din 1730, când afost ctitorită biserica și cea de a doua din 1846, când a fost șindrilită. De-a lungul timpului au fost făcute mai multe reparații în anii: 1846, 1913, 1969 și 2000-2002. Restaurarea din 2000-2002 a readus biserica la planul și elevația inițială, fără pridvor și fără turn clopotniță. Iconostasul bisericii a fost repictat în 1969, iar icoanele pictate pe lemn sunt din secolele XVIII-XIX. Clopotniţa este la 30 m nord-est de biserica mare. Este construită din bolovani de piatră de formă pătrată. Are trei etaje şi gang de intrare.

Mănăstirea „Sf. Ștefan cel Mare” - Slanic Moldova - Hram: Sfântul Ştefan cel Mare și Sfânt - Adresă: Loc. Slănic Moldova, județul Bacău, 605500, Tel.: 0745.432. 554 : Acces: Cu trenul sau cu mașina, dinspre Adjud sau Comănești până la Târgu Ocna (Stația ,,Saline”, DN12 A), de unde se poate ajunge în staţiunea Slănic-Moldova pe DN12B, (localitatea componentă Cerdac). De aici, un drum forestier de 6 kilometri străbate Muntele Bolovanu, până la așezământul religios, singura mănăstire de pe Valea Slănicului și singura din Moldova ctitorită de o familie de americani de origine română. Situat la câțiva kilometri de cunoscuta staţiune balneoclimaterică Slănic-Moldova (circa 8 kilometri), lăcaşul de cult are o încărcătură spirituală aparte, datorată atât ctitorilor săi, cât și amplasamentului (la peste 900 metri, pe muntele Bolovanu), ceva mai aproape de cer, motive pentru care Mănăstirea ,,Sfântul Ştefan cel Mare” atrage anual mii de turişti. Iniţiatorii şi susţinătorii principali ai construcţiei au fost doi cetăţeni americani, de origine română, Vasile şi Catinca Gavrilă. Reîntorşi pe tărâmurile natale, ei şi-au dorit să ctitorească o mănăstire pe Valea Slănicului. Astfel, după achiziţionarea parcelei de pământ, Episcopia Romanului (astăzi, Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului) a dat binecuvântarea pentru înfiinţarea mănăstirii cu obşte de călugări şi a întocmit formele necesare în anul 2000, când s-a deschis şantierul pentru începerea lucrărilor. La scurt timp s-a strâns o mică obşte călugărească sub îndrumarea duhovnicească a părintelui stareţ protosinghel Daniel Leonte. Noua mănăstire a atras credincioşi de pretutindeni, veniţi în acest colţ de lume pentru a afla liniştea sufletească şi pentru a aduce din puţinul lor lui Dumnezeu. În anul 2003 s-a început zidirea bisericii mari, care în anul 2006, pe 2 iulie, de ziua Sfântului Ştefan cel Mare, a fost sfinţită, slujba fiind săvârşită de Ioachim Băcăuanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului. Mai mult de jumătate din construcţii au fost făcute din banii familiei Gavrilă, dar multe lucrări s-au făcut şi cu ajutorul enoriaşilor din parohiile învecinate. După moartea soţiei sale, în anul 2003, ctitorul Vasile, originar din Borzești, s-a hotărât să se călugărească primind numele de Veniamin. Pe 4 martie 2006 a trecut la cele veşnice, fiind înmormântat alături de soţia sa în biserica mare, ca şi ctitori care s-au jertfit pentru zidirea acestei mănăstiri. Hramul principal al mănăstirii este pe 2 iulie, de ziua Sfântului Ştefan cel Mare şi Sfânt. În 2007, a primit şi hramul Bunei Vestiri, luând-o ocrotitoare şi pe Maica Domnului.

Mănăstirea Carmelitană – Luncani - Mărgineni - Mănăstirea Carmelitană se află la 15 Km.de oraşul Bacău şi la 4,5 Km. de localitatea Luncani.Amplasată la poalele unei păduri,mănăstirea se întinde pe o suprafaţă de 11654 mp. si este compusă din mai multe clădiri.Biserica are lucrări interioare din mozaic şi vitralii executate în Italia cu particularităţi bizantine într-o tradiţie originală carmelitană.Această manăstire a fost ridicată în anul 2002 şi reprezintă un loc de reculegere,rugăciune şi pelerinaj.

Mănăstirea Bogdana - Ștefan cel Mare - Hram: Sfânta Treime: Adresa: Sat Bogdana, comuna Ştefan cel Mare, 607605, județul Bacau. Telefon: 0234.339.003 - Acces: din Bacău spre Onești pe DN11/E574 – 50 km, stânga în Onești spre Adjud, pe DN11A – 9 km, dreapta spre Bogdana – 4 km. Situată pe Valea Trotușului, în comuna Ștefan cel Mare, pe locul unui vechi schit, într-o zonă cu păduri seculare, Mănăstirea Bogdana a fost ridicată în anul 1660. După tradiția locală primii calugări s-au așezat în acea zonă începând cu secolul XIV în vremurile descălecătorului Bogdan venit din Cuhea Maramuresului peste Carpați să întemeieze Țara Moldovei. Chiliile acestora erau raspândite prin pădure și ei se adunau doar la sărbători în jurul bisericii de lemn ridicată prin osteneala mâinilor lor. În secolul XVII sihăstria Bogdana ajunsese cunoscută în toată Țara Moldovei. Marele logofăt Solomon Bârlădeanu a transformat la 1660 sihăstria în mănăstire, păstrând hramul „Pogorârea Sf. Duh”. Zidită din piatră și caramidă, cu ziduri de apărare și turn clopotniță, cu biserica în plan treflat, a avut ca model necropola lui Ștefan cel Mare de la Putna. Solomon Bârlădeanu, împreună cu soția sa Ana, au înzestrat mănăstirea cu moșii, obiecte de cult, cărți, odoare de argint. Lăcașul a înfruntat de-a lungul vremurilor numeroase intemperii ale vremurilor, fiind jefuită de toate valorile. În 1793 biserica a fost aproape în întregime distrusă de un cutremur, iar pentru refacerea ei, s-a vândut Episcopiei Romanului una din moșiile dăruite de ctitor. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, mănăstirea a cunoscut o intensă viață monahală, devenind cea mai mare mănăstire a județului Bacău. Episcopia Romanului a început în 1979 refacerea vechii așezări monahale organizând totodată un depozit-muzeu care cuprinde un patrimoniu de carte veche și artă medievală românească. Icoanele pastrate aici datează din sec. XVIII – XIX. Colecțiile nu au caracter public. Tezaurul mănăstirii Bogdana mai cuprinde și pomelnicele unor biserici și schituri din județ.

Biserica din Salina Târgu Ocna - Hram: Sfânta Varvara - Adresa: Strada Salinei nr.12, cod 605600, Tg. Ocna - Tel.: 0234.344.017, Fax: 0234 344.022: Biserica Sfânta Varvara este o biserică impresionantă, atât prin “arhitectura” originală a acesteia, cât şi prin poziționarea ei. Bisericuța, închinată ocrotitoarei minerilor, se află într-o imensă salină – mina de sare “Trotuş” – din oraşul Târgu Ocna. Salina este situată la circa doi kilometri de oraș, în masivul de sare Vâlcele – Slatinele, la 240 de metri adâncime şi reprezintă, prin microclimatul de salină, un important factor natural de cură utilizat în terapia afecțiunilor respiratorii. Biserica a fost zidită şi amenajată în perioada aprilie-decembrie 1992. Acest lăcaş de rugăciune, ctitorit numai de minerii ce muncesc aici, se află aşezat la o adâncime de 240 de metri, sub nivelul solului. Biserica Sfânta Varvara a rămas şi în prezent una dintre puţinele biserici din ţara noastră, construite în saline, şi singura din Europa realizată aproape integral din sare. Aproape întregul “mobilier“ al bisericii este lucrat în sarea muntelui. Astfel, aplicele pereţilor, marele candelabru, stranele, scaunul arhieresc şi alte obiecte de cult, fac un tot unitar cu locul în care sunt aşezate. Toate obiectele din sare au fost tratate cu un lac special, pentru a nu atrage umezeala şi pentru a asigura rezistenţa în timp. Biserica este destul de mare, puternic luminată, iar din interior nu lipsește nici unul dintre elementele de arhitectură ortodoxă. Catapeteasma este alcătuită din 24 de icoane, una dintre ele reprezentând-o pe Sfânta Varvara, patroana spirituală şi ocrotitoarea minerilor.

Biserica de lemn “Buna Vestire” din Poglet-Corbasca a stat in atentia specialistilor pentru arhitectura ei interesanta , cat si pentru vechimea ei, fiind declarata monument istoric. Asupra acestui monument, arhitectul Ioan Frasinescu facea urmatoarele aprecieri: “Privorul de la intrare preluat din arhiectura caselor taranesti din zona, evazarea streasinei in zona pridvorului, sistemul ingenios de tratare a boltilor de lemn cu nervuri in torsada si rozetele ce constituie cheia boltii, cat si elementele de mobilier reprezentate prin catapeteasma, strana etc, fac ca acest monument sa fie edificator pentru cei ce studiaza aritectura constructiilor din lemn din perioada anilor 1700-1800.“. Cea mai veche icoană reprezentînd “Izvorul Tămăduirii” pe care un creştin o poate admira în zona Bacăului, se găseşte pe vîrful dealului de la Corbasca, la vreo 50 de kilometri de Bacău. Sfînta relicvă, o bijuterie pictată pe lemn, şi purtînd amprenta secolelor se află în bisericuţa, tot din lemn, a mănăstirii. Este, alături de ctitoria din lemn de la Luncani, singurul lăcaş de cult din lemn monument istoric din Bacău. 

Biserica Adormirea Maicii Domnului din Borzești - Adresa: Borzeşti (şoseaua Oneşti – Adjud) - Telefon: 0234.321.112; 0234.312.190 : Acces: Din municipiul Onești pe partea dreapta a șoselei Onești – Adjud sau din Adjud spre Onești pe partea stânga. Borzești este sat în județul Bacău și locul unde se spune că s-a născut și a copilărit Ștefan cel Mare. El a ctitorit împreună cu fiul său cel mare, Alexandru (1464 – 1496), biserica cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”. A fost construită între 9 iulie 1493 și 12 octombrie 1494. Edificiul este de plan dreptunghiular fără turlă, întâlnit la mai multe ctitorii ștefaniene (Dobrovăț, Reuseni), boltit cu calote sferice. Fațadele prezintă ocnițe și firide, dar și decorații de ceramică smălțuită – discuri și cărămizi. Soclul și ancadramentele au profilatură gotică. Decorația fațadelor rezultă din îmbinarea materialelor de construcție (piatra brută şi cărămidă), din jocul de arcături oarbe şi firide, din folosirea ceramicii smălţuite (discuri și cărămizi), din elementele de piatră profilată în stil gotic (soclu, ancadramente). Ancadramentele uşilor şi ferestrelor au fost sculptate de meşteri saşi în stil gotic. Bolţile, patru la număr, sunt de inspiraţie bizantină, micşorate pe arcuri moldoveneşti. Catapeteasma este de zid pictată în frescă de monahul Nifon Zugravul (1775). Tot el a realizat în pronaos o icoană a Mântuitorului în frescă. În pronaos există mormântul Irinei Rusetiva, soţia vornicului Manolache Ruselt, făcut din marmură albă cu inscripţie slavonă (+1716). Biserica a fost înzestrată cu odoare de preţ pentru săvârşirea sfintelor slujbe, cărţi manuscrise, dar în timp au fost prădate sau au dispărut în incendii. În 1495 voievodul a donat un frumos Tetraevanghel împodobit cu titluri din aur dar acum se află în Mănăstirea Zografu din muntele Athos, zidită cu sprijinul Voievodului Stefan cel Mare şi Sfânt. În perioada 1993-1994 s-au efectuat lucrări de consolidare-restaurare cu prilejul împlinirii a 500 de ani de la întemeiere iar în anul 2004 s-au încheiat lucrările de pictura interioară în tehnica frescă realizate de pictorul Grigore Popescu. În incinta bisericii funcționează Muzeul de Cultură şi Artă Religioasă, înființat în anul 1994, cu un patrimoniu cultural important: icoane, obiecte de cult şi cărți vechi religioase (secolele XVII-XIX).

Centrul pentru promovarea traditiilor și dezvoltare rurală durabilă Brusturoasa - Centrul pentru promovarea traditiilor și dezvoltare rurală durabilă Brusturoasa își propune să folosească expertiza, experienţa practică și echipamentele demonstrative proprii pentru a informa locuitorii din mediul rural și pentru a-i ajuta să facă alegeri conştiente pentru un mod de viață durabil în zonă. De asemenea, Centrul facilitează schimbul de experiență între diverse categorii de specialiști și populație, precum și între țări. Filosofia Centrului se bazează pe diseminarea exemplelor de succes și oferirea de informații de calitate în aproape toate aspectele vieții, în funcție de nevoile beneficiarilor. Beneficiarii sunt în special locuitorii din Valea Muntelui – copii, tineri și adulți, dar și vizitatorii ocazionali sau organizați din toata ţara și din străinătate. Mijloacele durabile de trai sunt bazate pe resursele locale existente, care includ peisajele, o mare varietate de fructe de pădure, animalele – în principal oi, dar și vite, pășuni bogate, o abundență de biomasa provenind din exploatarea pădurilor, un înalt potențial pentru folosirea energiei solare și eoliene și, nu în ultimul rând, o moștenire bogată de metode tradiționale de producere a bunurilor, sigure, sănătoase și prietenoase cu mediul, încă prezente în memoria populației locale. Sub sloganul “Construiește singur”, centrul nu promovează sisteme avansate din punct de vedere tehnologic, însă oferă informații și facilitează deprinderea de abilități pentru sisteme accesibile, făcute, pe cât posibil, în maniera„construiește singur”. Acestea sunt exemple excelente pentru oameni care trăiesc la limita sărăciei, dar care cheltuiesc sume incredibile pe facturi enorme la energie. Sistemul energetic demonstrativ include clădirea proiectată și construită în vederea unui consum redus de energie, un set de principii și reguli pentru economisirea energiei și mai multe echipamente eficiente pentru captarea și valorificarea energiei regenerabile. Fiind ghidați de expresia “Combustibili prietenoşi cu mediul”, centrul promovează tehnologii capabile să reducă impactul negativ asupra mediului al principalei ocupații din zonă – exploatarea pădurii. O astfel de tehnologie este producerea peleților de rumeguș care, pe de o parte, folosește rumegușul de la gatere, prevenind aruncarea acestui deșeu prețios de-a lungul cursurilor de apă, iar pe de altă parte – produce un combustibil de foarte bună calitate, modern și cu putere calorifică mare. Vizitatorii sunt bineveniți, atât individual cât și în grupuri organizate. Pentru grupurile anunțate, membrii Comitetului Local pentru Planificarea Energiei din Brusturoasa oferă informații și prezintă modul de funcționare al fiecărui echipament demonstrativ. Ateliere de lucru și sesiuni de formare sunt organizate la cerere. Exemple de tematici ale activităților oferite: idei de activități extracuriculare practice pentru predarea schimbărilor climatice, pregătirea strategiei locale de adaptare la schimbările climatice, construirea colectoarelor solare, a uscătoarelor solare de fructe, a cutiilor de gătit solare, și un număr mare de alte tematici tehnologice din aceeaşi sferă. Slow Food Convivium Brusturoasa-Palanca își are sediul aici. Delicioasa gastronomie tradițională și locală este prezentată oaspeților centrului. Micii Bucătari Slow Food din Brusturoasa se întâlnesc aici în fiecare lună pentru a afla mai multe despre cum pot deveni resursele locale de hrană o sursă de venit pentru familiile lor.

Biserica ,,Sfântul Nicolae” – Târgu-Ocna - Unul dintre cele mai vechi monumente de patrimoniu din judetul Bacău și din țară este Biserica ,,Sfântul Nicolae” (Parohia ,,Precista”) din orașul-stațiune Târgu-Ocna, cunoscuta și ca ,,biserica cu tunuri”. S-a crezut că este cea mai veche biserică din oraş, construită între anii 1568 – 1572, dată care nu este susţinută cu documente. Cea mai probabilă dată când a fost construită biserica este între anii 1758 – 1772 (1774), asemănându-se bine ca arhitectură cu bisericile Golia şi Curelari din Iaşi. În decursul timpului ea a suferit numeroase transformări. Deosebit de interesantă este arhitectura exterioară a acestui monument, reprezentând un amestec de înrâuriri moldovenești, baroce și turcești, ca și unele influențe muntene, caracteristice ultimului pătrar al veacului al XVIII-lea. Fațadele, în stil baroc, sunt subliniate pe toată înălțimea de o ordonanță ritmică de pilaștri ușor proeminenți, cu baze și capiteluri de factură neodorică. Pentru că biserica ajunsese într-o stare avansată de degradare, Ioan Sandu Sturdza Voievod, printr-un hrisov din 6 iulie 1824, îi acordă „venitul cotului din Tg. Ocna care să aibă a lua după rânduială aceeaşi ce se urmează şi pe la alte târguri”, biserica putea să arendeze venitul cotăritului. În anul 1869 s-a ridicat turnul de pe pronaos care ar fi măsurat 14 metri înălţime, servind drept turn de observare pompierilor orașului, dar și țintă bombardamentelor din 1917. În 1890 biserica este lovită de un fulger care i-a provocat mari stricăciuni, motiv pentru care a fost închisă două decenii.  Între anii 1914 – 1916 se fac reparaţii importante de consolidare, lucrări întrerupte din cauza războiului. În 1917, în timpul bombardamentului, turnul bisericii s-a prăbuşit iar biserica a suferit avarii. În 1935 a fost restaurată. În urma cutremurului din 1977 i se aplică o centură de beton armat deasupra ferestrelor;  în 1979 este sfinţită de către P. S. Eftimie al Romanului şi Huşilor, în timpul păstoririi preotului Pavel Curcuţă. Vechea catapeteasmă a bisericii a fost mutată la biserica „Naşterea Maicii Domnului” (capela cimitirului) în anul 1960 şi a ars în incendiul din 1962. Actuala catapeteasmă, din 1871, a fost adusă de la paraclisul Bisericii „Sf. Nicolae” din Bacău în anul 1979. Biserica nu a fost zugrăvită niciodată. După ultima renovare, ea a adăpostit obiecte de patrimoniu şi carte rară (sec. XVII-XIX). În curtea bisericii se află monumentul şi cimitirul eroilor căzuţi pe aceste meleaguri în Primul Război Mondial (1916 – 1919). Două tunuri de epocă străjuiesc intrarea în cimitir. Din păcate, din cauza stării avansate de degradare, biserica poate fi admirată doar din exterior, ea fiind inclusă în prezent, într-un program de reabilitare. Cu toate acestea, biserica beneficiază de un număr mare de vizitatori… virtuali: pe site-urile de profil din întreaga lume, alături de mănăstirile din nordul Moldovei, este inclusă și Biserica ,,Sfântul Nicolae”, aceasta fiind și una dintre puținele din țară care beneficiază de reclamă internațională (firme de turism și de explorări istorice din din Italia, Franța și Germania). (Surse: Corneliu Stoica – „Istoria ilustrată a oraşului Târgu-Ocna  Din cele mai vechi timpuri până la 1918”, Onești, Editura Aristarc, 2003; www.Protoieria-Onesti.ro;  www.CrestinOrtodox.ro) Contact : Parohia ,,Precista” – Biserica ,,Sfântul Nicolae”, Târgu-Ocna, cod 605. 600, jud. Bacău Cult: Ortodox  Preot paroh: Constantin Genes Tel: 0744. 603. 925; 0234. 343. 084  Acces: Cu trenul sau cu mașina, dinspre Adjud sau Comănești până la Târgu-Ocna (Stația ,,Saline”, DN12 A)

Biserica de lemn ,,Sfântul Arhidiacon Ștefan” – Comănești - O bijuterie arhitectonică se înalță pe o verticală de 43 de metri în zona centrală a orașului Comănești. Este vorba despre biserica ,,Sfântul Arhidiacon Ștefan”, construcție din lemn, în cel mai frumos și mai autentic stil maramureșean, creație a renumitului meșter Ioan Știopei, cel care a ridicat și bisericile din Săpânța și Bârsana, într-o permanentă încercare de înălțare și purificare spirituală, de comunicare cu divinitatea (cea de la Săpânța-Peri, cu hramul ,,Sfântul Arhanghel Mihail” este cea mai înaltă construcție din lemn din lume, cu o înălțime de 78 metri, mai înaltă decât Statuia Libertății din New York). În ziua de 24 iunie 2000, având binecuvântarea P. S Eftimie Luca, episcopul Episcopiei Romanului și Bacăului, a fost pusă piatra de temelie a acestei biserici de către P. S. Ioachim Băcăoanul, la începutul activităţii sale întru arhierie. Cu multă osteneală şi jertfelnicie s-a înălţat în timp altar de rugăciune, mai întâi la demisol, unde s-a putut săvârşi serviciul religios, apoi s-a ridicat biserica până la crucea de pe acoperiş, după care a urmat amenajarea interioară și exterioară a sfântului lăcaş, ce tronează în formă de navă, cu turlă în mijloc. Cu binecuvântarea lui Dumnezeu, pe 4 februarie în anul mântuirii 2007, în Duminica a XXXIV după Rusalii, efortul tuturor s-a văzut în parte finalizat, prin săvârşirea slujbei de sfinţire a paraclisului Sf. Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt de la demisolul bisericii, de către Î. P. S. Ioachim Băcăuanul, pe atunci arhireu-vicar al Episcopiei Romanului și Bacăului. Lucrările de ridicare a bisericii au durat câțiva ani, până la înfățișarea sa de astăzi, pictura catapeteasmei fiind executată de artistul plastic Valentin Sarca, fiu al orașului Comănești. Suflate în aur de 24 de karate, cele 40 de icoane care împodobesc iconostasul sunt de o rară frumusețe și sensibilitate, fiind deseori prezente în cadrul unor expoziții precum cele organizate la Palatul Ghika din localitate, sau la Palatul Parlamentului din București. Biserica a avut mult de suferit în timpul marilor inundații din anul 2005, atunci când apa a ajuns la aproape doi metri înălțime, iar mâlul depus în capelă se ridicase și el la peste o jumătate de metru. Printr-o mobilizare colectivă exemplară, câteva sute de oameni, inclusiv copii, au reușit să înlăture efectele dezastrului, făcând posibilă continuarea oficierii slujbelor. ,,Biserica `Sf. Arhidiacon Ștefan` s-a înălțat în chip minunat și ne-am trezit cu ea aproape terminată. Nici nu contează prin ce greutăți am trecut, important e că există și că e sigur făcută direct de mâna lui Dumnezeu, pentru că, numai Dumnezeu face lucrurile perfect și mai ales sălășluiește întru ele. Suntem încredințați că dacă Dumnezeu ar dori o casă personală pe pământ, cu siguranță ar alege bisericuța de lemn din Comănești. Ea este caldă, deschisă și primitoare. Simți o profundă regăsire de sine în contemplarea modului tradițional în care este sculptat lemnul, te întorci cu fața spre rădăcinile tale și înțelegi că prin ele exiști și vei dăinui, căci în ele este șansa nemuririi tale” – parohul bisericii, părintele Vasile Ropotoaia. Biserica participă activ la viața comunități sale, implicându-se în acțiuni caritabile, de întrajutorare a persoanelor nevoiașe, dar și în activități educaționale, oferind suport moral și religios copiilor și tinerilor.  (Surse: ,,Monografia Parohiei `Sfântul Ștefan` – Comănești – Protopopiatul Moinești”; ,,La Comănești, o minune ia cu asalt cerul” – Ion Fercu, articol cotidianul ,,Deșteptarea”)  Contact: Biseria de lemn ,,Sfântul Arhidiacon Ștefan”, str. Gârlei, Comănești,  cod 605. 200, jud. Bacău  Cult: Ortodox  Acces: DN12A, Onești – Miecurea-Ciuc, până în Comănești; cale ferată (Gara Comănești, monument de arhitectură)

Mănăstirea Sf. Cuv. Antipa de la Calapodești - Dealu Morii - Actualul aşezământ bisericesc cu hramul “Sfinţilor Voievozi Mihail şi Gavriil”, acelaşi ca şi al bisericilor anterioare, a fost dat în folosinţă în anul 1804. Între anii 1950-1952, biserica a fost renovată, consolidată şi, în mare măsură, repictată. În biserica din satul Vultureni (actual Calapodeşti), a primit taina botezului în anul 1816 Alexandru Luchian, devenit mai tarziu “schimonahul Antipa”. Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodeşti apare în calendarul ordodox la 10 ianuarie. Este fiul lui Gheorghe Constantin Luchian (diacon în biserica satului) şi al Ecaterinei Manase (calugarită mai târziu sub numele de Elisabeta) .La vârsta de 20 de ani părăseşte satul trecând pe la mai multe manastiri, iar apoi pleacă la Muntele Athos. În anul 1860 părăseşte Muntele Athos şi ajunge în cele din urma la Mănăstirea Valaam din Rusia unde rămâne pana la sfârşitul vieţii, respectiv 10 ianuarie 1882. În anul 1906, cuviosul Antipa este trecut în rândul sfinţilor, iar în anul 1992 este recunoscut ca sfânt al Bisericii Ortodoxe Române. În anul 1997, după o nouă renovare şi repictare a lăcaşului de cult, s-a pus bazele unei mănăstiri în memoria şi pentru cinstirea “Sfântului Cuvios Antipa”. Mănăstirea a fost populata cu calugări, care, iniţial au locuit într-o casă din preajma bisericii. În anul următor s-a început construirea unui corp de chilii şi a anexelor gospodăreşti, cu ajutorul unor sponsori şi al locuitorilor din zonă.

Biserica de lemn “Buna Vestire” din Poglet-Corbasca a stat in atentia specialistilor pentru arhitectura ei interesanta , cat si pentru vechimea ei, fiind declarata monument istoric. Asupra acestui monument, arhitectul Ioan Frasinescu facea urmatoarele aprecieri: “Privorul de la intrare preluat din arhiectura caselor taranesti din zona, evazarea streasinei in zona pridvorului, sistemul ingenios de tratare a boltilor de lemn cu nervuri in torsada si rozetele ce constituie cheia boltii, cat si elementele de mobilier reprezentate prin catapeteasma, strana etc, fac ca acest monument sa fie edificator pentru cei ce studiaza aritectura constructiilor din lemn din perioada anilor 1700-1800.“. Cea mai veche icoană reprezentînd “Izvorul Tămăduirii” pe care un creştin o poate admira în zona Bacăului, se găseşte pe vîrful dealului de la Corbasca, la vreo 50 de kilometri de Bacău. Sfînta relicvă, o bijuterie pictată pe lemn, şi purtînd amprenta secolelor se află în bisericuţa, tot din lemn, a mănăstirii. Este, alături de ctitoria din lemn de la Luncani, singurul lăcaş de cult din lemn monument istoric din Bacău. 

Ansamblul Curții Domnești – Bacău - 1Ansamblul Curții Domnești a fost ridicat în vremea lui Ștefan cel Mare (1457-1504) și este format din Casa Voievodală, Turnul de apărare și Biserica Domnească. De ridicarea construcțiilor s-a preocupat fiul lui Ștefan cel Mare, Alexandru, în perioada 1476-1481. În prima jumătate a secolului al XVI-lea, după invazia turcilor la 1538, Casa Domnească și Turnul au fost distruse. La momentul actual se mai păstrează beciul fostei construcții, zidit din piatră de carieră.

Biserica Adormirea Maicii Domnului din Borzești - Adresa: Borzeşti (şoseaua Oneşti – Adjud) - Telefon: 0234.321.112; 0234.312.190 : Acces: Din municipiul Onești pe partea dreapta a șoselei Onești – Adjud sau din Adjud spre Onești pe partea stânga. Borzești este sat în județul Bacău și locul unde se spune că s-a născut și a copilărit Ștefan cel Mare. El a ctitorit împreună cu fiul său cel mare, Alexandru (1464 – 1496), biserica cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”. A fost construită între 9 iulie 1493 și 12 octombrie 1494. Edificiul este de plan dreptunghiular fără turlă, întâlnit la mai multe ctitorii ștefaniene (Dobrovăț, Reuseni), boltit cu calote sferice. Fațadele prezintă ocnițe și firide, dar și decorații de ceramică smălțuită – discuri și cărămizi. Soclul și ancadramentele au profilatură gotică. Decorația fațadelor rezultă din îmbinarea materialelor de construcție (piatra brută şi cărămidă), din jocul de arcături oarbe şi firide, din folosirea ceramicii smălţuite (discuri și cărămizi), din elementele de piatră profilată în stil gotic (soclu, ancadramente). Ancadramentele uşilor şi ferestrelor au fost sculptate de meşteri saşi în stil gotic. Bolţile, patru la număr, sunt de inspiraţie bizantină, micşorate pe arcuri moldoveneşti. Catapeteasma este de zid pictată în frescă de monahul Nifon Zugravul (1775). Tot el a realizat în pronaos o icoană a Mântuitorului în frescă. În pronaos există mormântul Irinei Rusetiva, soţia vornicului Manolache Ruselt, făcut din marmură albă cu inscripţie slavonă (+1716). Biserica a fost înzestrată cu odoare de preţ pentru săvârşirea sfintelor slujbe, cărţi manuscrise, dar în timp au fost prădate sau au dispărut în incendii. În 1495 voievodul a donat un frumos Tetraevanghel împodobit cu titluri din aur dar acum se află în Mănăstirea Zografu din muntele Athos, zidită cu sprijinul Voievodului Stefan cel Mare şi Sfânt. În perioada 1993-1994 s-au efectuat lucrări de consolidare-restaurare cu prilejul împlinirii a 500 de ani de la întemeiere iar în anul 2004 s-au încheiat lucrările de pictura interioară în tehnica frescă realizate de pictorul Grigore Popescu. În incinta bisericii funcționează Muzeul de Cultură şi Artă Religioasă, înființat în anul 1994, cu un patrimoniu cultural important: icoane, obiecte de cult şi cărți vechi religioase (secolele XVII-XIX).

Biserica de lemn ,,Sfântul Gheorghe” – Târgu-Ocna - Potrivit surselor istorice (în speță, a lucrării istoricului Corneliu Stoica intitulată ,,Istoria ilustrată a orașului Târgu-Ocna. Din cele mai vechi timpuri până la 1918”), Biserica ,,Sfântul Gheorghe” a fost construită după pomelnicul ctitorilor în 1752 de către monahul Ghenadie, ieromonahul Ioil şi alţi slujitori ai bisericii, cele mai multe surse indicând însă anul 1761, ca an al ridicării edificiului. Inscripţia pusă în pridvorul bisericii, cu ocazia reparării acesteia din anul 1924, menţionează şi alte intervenţii asupra monumentului. Iniţial, biserica a avut o formă dreptunghiulară, cu pronaosul poligonal şi absida altarului pentagonală, decroşată asimetric. Abia în 1895 se zidesc cele două abside laterale din cărămidă, iar în 1924 s-a închis cu scânduri pridvorul de pe latura de vest a bisericii şi s-a construit deasupra lui o clopotniţă pe patru laturi, cu acoperiş în formă de bulb de ceapă.  Pe temelia de piatră s-au aşezat ,,tălchile” şi bârnele de lemn care au fost ,,asamblate prin încrustarea acestora la capete”, o tehnică specială, demult apusă și tot mai rar întâlnită în timpurile noastre.  La 1924 s-au mărit şi înfrumuseţat ferestrele bisericii. Ceea ce impresionează la exteriorul bisericii este brâul în torsadă care înconjoară corpul locașului, cioplit din bârne ce alcătuiesc cununa orizontală, fiind deasupra ferestrelor, la o înălţime de circa 2/3 de la bază. Brâul este în formă de frânghie şi considerat unul din cele mai frumoase elemente decorative întâlnite la bisericile de lemn din Moldova. În tinda bisericii se află scara care duce în clopotniţă. În pronaos întâlnim un ,,cafastru”, pentru cor, iar deasupra o boltă cu baza octogonală. Trecerea în naos se face printr-un perete în care este decupată o intrare în formă semicirculară. În anul 1924, pereţii din tencuială şi bolţile au fost păstrate, aşa încât interiorul bisericii aduce mai mult cu una de zid. Acoperişul, iniţial din şindrilă, a fost acoperit cu tablă. În tinda bisericii se află o piatră de mormânt cu inscripţia: ,,Sub această piatră hodineşte robul lui Dumnezeu Iconom preot Vârnav Arghir fost slujitor”, fost preot la această biserică şi menţionat într-un document din 2 august 1834. Dintre icoanele mai vechi putem menţiona: ,,Iisus Împărat şi arhiereu” (1833), ,,Arh. Gavriil de pe uşa diaconească” (1861), ,,Hristos a înviat din morţi” (1868), ,,Mântuitorul Iisus Hristos” (1869), ,,Sfânta Cuvioasă Parascheva” (înfățișată ca o călugăriță cu metaniile, simbol al rugăciunii). Interesantă este și pictura de pe cele două bolți, din pronaos și naos, care îl înfățișează pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos, aceasta în pronaos, iar în naos o icoană mai rar întâlnită, cea a Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Mobilierul din lemn este reprezentat prin strane şi câteva sfeşnice în lemn. Dintre cărţile vechi care au aparţinut acestei biserici, purtând diferite însemnări, menţionăm: ,,Cazania lui Varlaam” (1643), ,,Triodin de Râmnic” (1761), ,,Octoih de Râmnic” (1776) şi altele, multe dintre acestea aflându-se în colecțiile muzeelor din apropiere, întrucât aici nu există condiții propice pentru conservarea lor. Mai interesantă este o însemnare de pe ,,Cazania lui Varlaam” din care rezultă că unul din ctitori, ierei Ion, a dăruit bisericii această valoroasă Cazanie, care a fost legată de diaconul Grigorie din satul Borzeşti. În cimitirul bisericii odihnesc căpitanul Gheorghe Demetriad, căzut eroic pe Coşna (1917), fraţii Gheorghe şi Grigore Tudureanu, morţi în al doilea Război Mondial, pictorul Ion Diaconescu (1915-1945) ş.a. Monumentul este interesant pentru că, prin modificările care au survenit, reprezintă de fapt legătura între două tipuri de plan pe care le întâlnim în cadrul aceleiaşi construcţii. Cult: ortodox Hram: Sfântul Mare Mucenic Gheorghe  Adresă: Loc. Târgu-Ocna, cartier Tisești, cod 605. 600  Tel: 0234. 341. 738; 0745. 266. 746 - Acces: Cu trenul sau cu mașina, dinspre Adjud sau Comănești până la Târgu-Ocna (Stația ,,Saline”, DN12 A), cartier Tisești, în apropierea Școlii Naționale de Pregătire a Agenților de Penitenciare (SNPAP).